De pe independent.co.uk am reţinut interviul cu scriitorul spaniol Javier Cercas – una dintre cărţile lui o găsiţi tradusă şi la noi, la Editura Humanias -, interviu în care vorbeşte mai ales despre recentele evenimente politice din Spania şi despre volumul său de non-ficţiune The Anatomy of a Moment, apărut în 2009, volum în care scria despre lovitura de stat din Spania anului 1981. Şi recomand interviul nu neapărat pentru discuţia despre politica Spaniei, pentru că nu ştiu câtă lume de la noi ar fi interesată de asta, ci pentru că Javier Cercas vorbeşte şi despre scriitori şi scris şi face unele afirmaţii interesante. De exemplu: „Această ambiguitate este spaţiul pe care scriitorul i-l oferă cititorului, pentru a-şi însuşi cartea… Fără ambiguitate nu există literatură. În asta constă magia ei.” Sau: „Ce este un scriitor? Cineva care crede că prin intermediul formei poate să ajungă la un anumit adevăr, pe care nu ai fi avut cum să îl afli altfel.” Nu ştiu dacă v-am stârnit interesul, dar zic să încercaţi să citiţi interviul de pe independent.co.uk.
**
Pe npr.org am găsit o prezentare (nu-mi place cuvântul recenzie) a unui volum de proză scurtă al lui Gabriel Garcia Marquez. Este vorba despre cea de-a doua carte publicată de el, intitulată No One Writes to the Colonel sau El coronel no tiene quien le escriba, în original. Vorbitorii de limbă engleză spun că este vorba despre povestiri, pe când spaniolii îi spun novela corta. Nu sunt sigură dacă acest volum a fost tradus la noi, am găsit doar vagi referiri la el. Cert este că prezentarea de pe npr.org nu sună rău şi chiar detaliază pe marginea unora dintre texte. Citiţi-o şi voi şi, dacă ştiţi ceva despre o traducere apărută la noi, daţi-ne de ştire.
**
Povestea unei alte cărţi pe care mi-o doresc tradusă şi la noi am găsit-o pe prospectmagazine.co.uk. Este vorba despre Love Goes to Buildings on Fire, de Will Hermes, fost jurnalist la Rolling Stone. În acest volum, el încearcă să vorbească despre efervescenţa muzicală ce cuprinsese New York-ul în anii ’70, pe care multă lume îl percepea atunci drept „capitala lumii”. Deşi este axată mai mult pe rock-ul acelor ani, autorul surprinde şi naşterea hip-hop-ului şi a mişcării „loft jazz”, de exemplu. De ce îmi pare o portretizare interesantă a unei epoci? Pentru că această carte nu face doar o prezentare a unor genuri muzicale apărute în acea perioadă, ci se opreşte şi asupra contextului social şi politic al vremurilor, din care s-au născut, de fapt, multe muzici. Şi, trebuie să recunoaştem, cel puţin atunci când vine vorba despre rock, încă ne raportăm la anii ’70 şi încă nu au apărut alte nume care să se ridice la înălţimea celor de atunci. Articolul din prospectmagazine.co.uk este amplu şi destul de detaliat, îl recomand şi, cum am mai spus, sper să vedem cartea aceasta şi în limba română.
**
Cu toate că nu agreez ştirile de felul acesta, reţin astăzi un articol de pe flavorwire.com în care sunt prezentate opt case în care au locuit scriitori şi care acum sunt scoase la vânzare. „Când te gândeşti la scriitorii preferaţi, e normal să îţi pui întrebări în legătură cu viaţa lor personală şi cu locurile de unde vin. Iar când casele lor sunt scoase la vânzare nu ne putem abţine să visăm la cum ar fi să le cumpărăm” – astfel începe articolul amintit. Prima „casă” din lista de pe flavorwire.com este… „castelul lui Dracula”. Da, exact, Castelul Bran (habar n-aveam că e de vânzare). E adevărat că Bram Stoker n-a pus piciorul la Bran, dar autoarei articolului i s-o fi părut interesantă ideea de a avea posibilitatea să devii proprietarul faimosului castel. În lista respectivă mai găsiţi o casă a lui Ray Bradbury, una în care a locuit Hemingway în copilărie, una în care a scris Rudyard Kipling şi altele, despre care vă las să citiţi singuri.
**
La capitolul noutăţi, reţin astăzi romanul Mr. Mercedes, semnat de Stephen King. Fanii acestuia se vor bucura, cartea este în librării – nu la noi, încă – şi se bucură de o primire bună. Una dintre opiniile despre acest nou volum al celui numit maestrul genului horror am găsit-o pe theglobeandmail.com, de unde aflăm că Mr. Mercedes este o nouă îmbinare fericită a imaginaţiei şi a talentului pentru care este renumit Stephen King, cu personaje bine construite, cu un ritm narativ alert şi cu o nouă incursiune în tenebrele umane. Autorul recenziei spune chiar că este unul dintre cele mai surprinzătoare romane scrise de King în ultimii ani şi că nu este deloc horror, ci, mai degrabă, un foarte bun thriller. Aşadar, dacă doriţi să aflaţi mai multe, înainte să apară şi la noi traducerea, citiţi articolul de pe theglobeandmail.com.
Aceasta a fost revista presei literare, să aveţi o săptămână plină de poveşti!
Publicat de Dorina Tătăran în Voice-over
sursa: semnebune.ro
foto