Un roman neterminat al lui Gabriel García Márquez ar putea fi publicat post-mortem



Un roman neterminat, intitulat provizoriu „En agosto nos vemos”(„Ne vedem în august”), scris de Gabriel García Márquez, laureat al premiului Nobel pentru literatură, ar putea fi publicat post-mortem, după ce scriitorul columbian s-a stins din viaţă joi, la vârsta de 87 de ani. 

Noul roman scris de Gabriel García Márquez ar putea vedea lumina tiparului doar dacă moştenitorii scriitorului columbian îşi vor da acceptul pentru publicare. 

Având circa 150 de pagini, romanul „En agosto nos vemos”(„Ne vedem în august”) cuprinde cinci capitole şi are în prezent şase finaluri alternative. Márquez a dorit iniţial să realizeze un volum de poveşti, două capitole din carte fiind publicate deja în El Pais şi The New Yorker. 

Romanul descrie viaţa unei femei în vârstă de 52 de ani, pe nume Ana Magdalena Bach, căsătorită şi fericită, care, în fiecare lună din august, pe 16 mai exact, face o vizită la mormântul mamei sale de pe o insulă din Caraibe. Timp de 28 de ani, ea face acelasşi gest ducând mereu la căpătâiul mamei sale un buchet de gladiole şi povestindu-i detalii despre viaţa sa de familie. Într-o zi însă, tot pe 16 august, ea cunoaşte un bărbat în hotelul în care se cazase şi devine pentru prima dată infidelă. 

„Márquez a fost pe punctul de a termina această carte, însă nu a făcut-o, deoarece era un perfecţionist. I-a fost dificil să-l termine şi nu a dorit să fie publicat până în acest moment", a spus editorul Claudio López Lamadrid, de la Penguin Random House. O altă informaţie despre „En agosto nos vemos”(„Ne vedem în august”) ar mai fi că acest volum încheie ciclul de romane început de scriitorul columbian în 1985 cu „El amor en los tiempos del cólera” („Dragostea în vremea holerei”), „Del amor y otros demonios”(„Despre dragoste şi alţi demoni”) - 1994 şi „Memoria de mis putas tristes” („Povestea târfelor mele triste”) din 2004. 

Gabriel García Márquez a murit joi la vârsta de 87 de ani din cauza unor complicaţii provocate de o pneumonie, potrivit informaţiilor apărute în presa străină. În ultima perioadă, scriitorul columbian a fost nevoit să îşi diminueze numărul de apariţii publice din cauza stării sale precare de sănătate. 

Ziarul mexican El Universal a scris că Márquez se confrunta în ultimele zile cu recidiva cancerului limfatic, afecţiune cu care fusese diagnosticat în urma cu 15 ani. Preşedintele columbian Juan Manuel Santos a dezminţit această versiune spunând că scriitorul suferă de pneumonia. Familia nu a comentat informaţiile din presă, precizând doar că starea autorului era la acel moment „foarte fragială”, dar „stabila”. 

Citate celebrele ale scriitorului columbian:
„Înţelepciunea soseşte când nu ne mai serveşte la nimic”.
„Doar pentru că cineva nu te iubeşte aşa cum vrei tu, nu înseamnă că nu te iubeşte cu toata fiinţa sa”.
„Poate că pentru lume eşti doar o singură persoană, dar pentru o persoană eşti întreaga lume”.
„Problema căsătoriei este că se termină în fiecare seară după ce faci dragoste, şi trebuie să o reconstruieşti în fiecare dimineaţă înainte de micul dejun”.
„Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns si l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc” şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii”. 

Din întreaga literatură scrisă de autorul columbian Gabriel Garcia Marquez, cele mai remarcabile opere rămân: 

„Un veac de singurătate“ Publicat pentru prima dată în 1967, romanul ''Un veac de singurătate'' a fost cel care l-a consacrat pe autorul său ca fiind unul dintre maeştrii narativei contemporane, aducându-i în 1982 Premiul Nobel pentru literatură. Reeditarea romanului, într-o ediţie pentru biblioteca dumneavoastră, reprezintă un eveniment literar de excepţie pe care vă sfătuim să nu-l pierdeţi. Nu există nici timp, nici spaţiu. Generaţii, fapte, personaje se amestecă între ele. O epocă se suprapune cu cealaltă, visul se confundă cu realitatea, lucrurile evoluează, şi totuşi nimic nu pare a se schimba. Totul se petrece la limita dintre tragic şi comic, dintre viaţă şi moarte. O lume extravagantă, pe cât de indepărtată de a noastră, pe atât de familiară, cuprinsă într-un vârtej de repere care se regăsesc în toate amintirile, în toate istoriile marilor familii. 

„Dragostea în vremea holerei“ În tinereţe, Florentino Ariza şi Fermina Daza trăiseră o pasionantă poveste de dragoste. Numai că viaţa îţi rezervă uneori surprize... La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat, simte că viata lui s-a sfârşit. Deşi îţi găseşte echilibrul, bucurându-se de succes în afaceri şi nu numai... (cele 622 de relaţii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina rămâne la fel de puternică. Aşa că, după 50 de ani, 9 luni şi 4 zile de despărţire, Florentino îşi reînnoieşte declaraţia de dragoste în faţa femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, şansa unui nou început? 

„Toamna patriarhului“ „Toamna patriarhului“, romanul preferat al autorului, după cum a mărturisit, transformă într-o poveste trepidantă şi încărcată de accente vizionare periplul absurd al unui dictator singuratic şi grotesc. Corupţia şi jocurile politice de culise, lupta pentru putere sunt teme universale, extrem de actuale, care poartă amprenta distinctă şi inconfundabilã a scriiturii lui Gabriel García Márquez. 

„Generalul în labirintul său“ Ultimele zile ale lui Simon Bolivar, eroul legendar al Americii Latine, - o calatorie catre moarte într-un peisaj luxuriant. Ca întotdeauna la Garcia Marquez, o lume plina de pitoresc în care evolueaza personaje arhetipale cu sentimente inevitabile la fel de substantiale ca si trasaturile lor fizice. După „Un veac de singuratate", un succes garantat. 

„A trăi pentru a-ţi povesti viaţa“ Cartea începe cu un episod din tineretea autorului, pe la 20 de ani, când mama sa îl roagã sã o ajute sã vândã casa bãtrâneascã din Aracataca. Marquez era la acea vreme un rãtãcitor, tocmai abandonase studiile de drept si îsi petrecea timpul citind si scriind, fãrã sã fi stabilit ce fel de scriitor doreste sã fie. Cãlãtoria cãtre casa pe care o pãrãsise la vârsta de opt ani îi trezeste amintirile, inspiratia, indicându-i ce ar putea sã scrie despre ea si sugerându-i, într-un fel, si cum sã scrie. „A trai pentru a-ţi povesti viaţa“ este şi o cronicã a familiei. Marquez descrie atmosfera în care creşte, rudele şi vecinii. De la tatãl sãu, telegrafistul, la hoarda în continuã crestere de rude, la mama sa (care îl pãrãseste în 2002, ca si cum ar fi pus punct cãrtii), la rudele mai îndepãrtate, fascinantul, si cu dragoste descris, clan. 

de Antonio Glodeanu si Corina Zorzor
Citeste mai mult: adev.ro/n4b8gj