Juramantul lui Ion Creanga nu este masonic. O ipoteza de lucru: apartenenta la una dintre organizatiile secrete din care facea parte Eminescu: Societatea “Carpatii”, “Balcanii” sau “Matei Basarab”
„- Panule, ştii tu cã în lumea asta
nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul
lui, tot, tot, este un şir neîntrerupt de martiri.” – Mihai Eminescu (Gh. Panu, “Amintiri de la Junimea din Iaşi“, Edit. Adevãrul, Bucureşti, 1908 via Theodor Codreanu, “Dubla sacrificare a lui Eminescu“)
“Oamenii politici ai roşilor nu au nici o pricepere pentru cestiuni naţionale, n-au avut-o înlăuntru, n-o au în afară: Fraza au repetat-o pururea: vorba naţionalitate au fost înscris-o pe drapelul lor; esenţa însă n-au înţeles-o nicicând. De vorbă s-au servit gonind popularitate, dar în faptă s-au dovedit a fi intelectual străini, a nu pricepe nimic din tot ce constituie viaţa proprie a unei naţionalităţi. Despreţuind biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie.” -
[14 august 1882] Mihai Eminescu, (“Timpul”, Opere, Vol 13. P 168-169)
Pe 15 aprilie a.c., Muzeul Literaturii Romane – Iasi a dat publicitatii un document descoperit in arhivele sale, semnat de 12 literati ai sfarsitului de secol 19, intre care si Ion Creanga. Institutia l-a intitulat pe pagina sa de internet “un juramant misterios”. Diverse personaje au inceput deja sa acrediteze ideea ca ar fi un juramant masonic. Nu este. Il redau pentru a intra direct in subiect:
“Oamenii politici ai roşilor nu au nici o pricepere pentru cestiuni naţionale, n-au avut-o înlăuntru, n-o au în afară: Fraza au repetat-o pururea: vorba naţionalitate au fost înscris-o pe drapelul lor; esenţa însă n-au înţeles-o nicicând. De vorbă s-au servit gonind popularitate, dar în faptă s-au dovedit a fi intelectual străini, a nu pricepe nimic din tot ce constituie viaţa proprie a unei naţionalităţi. Despreţuind biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie.” -
[14 august 1882] Mihai Eminescu, (“Timpul”, Opere, Vol 13. P 168-169)
Pe 15 aprilie a.c., Muzeul Literaturii Romane – Iasi a dat publicitatii un document descoperit in arhivele sale, semnat de 12 literati ai sfarsitului de secol 19, intre care si Ion Creanga. Institutia l-a intitulat pe pagina sa de internet “un juramant misterios”. Diverse personaje au inceput deja sa acrediteze ideea ca ar fi un juramant masonic. Nu este. Il redau pentru a intra direct in subiect:
„Jur pe onoare și conștiință.
Mă leg pe suflet și pe Dumnezeu
Să lucrez din toată inima pentru ridicarea
neamului românesc
Să respect și să execut toate hotărârile luate de comitetul
din care fac parte.
Și să păzesc secret absolut.
Așa să-mi ajute Dumnezeu și Sfânta Cruce”.
In aceeasi zi de 15, spre seara, corespondentul local al ziarului Adevarul
l-a prezentat putin grabit – sau poate editorii de la Bucuresti? – sub
titlul “Document de arhivă descoperit la Iaşi. Opt mari oameni de
cultură jură să execute hotărârile unui comitet misterios”. Nu sunt 8,
sunt 12. Intre acestia, prin semnaturile care au fost descifrate, sunt
urmatorii: Ion Creanga, N. Culianu, N. Gane, A. Lambrior, A.C. Şendrea,
I. A. Darzeu, C. Corjescu, D.A. Anghel, unii din ei membri ai Junimii
dar si ai Lojei masonice “Steaua Romaniei”.
Cine sunt acestia: N. Culianu
(1834-1915) a fost matematician şi astronom, membru al Societăţii
Junimea şi al Academiei Române, rector al Universităţii din Iaşi (1880
până în 1898), iniţiat în loja masonică „Steaua României”. N. Gane
(1828-1916) a fost scriitor, magistrat, avocat şi om politic, ministru,
membru fondator al Societăţii Junimea, membru al Academiei Române,
iniţiat în loja masonică „Steaua României”. A. Lambrior (1845-1883) a
fost filolog şi profesor, membru al Societăţii franceze de lingvistică,
al Societăţii Junimea şi membru corespondent al Academiei Române,
venerabil al unei loji masonice din Iaşi. A.C. Şendrea a fost un jurist
de excepţie, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii ieşene,
membru al Societăţii Junimea. I.A Darzeu a fost învăţător, un remarcabil
pedagog, autor de manuale şcolare, membru al Societăţii Junimea. I.
Creangă (1837-1889, foto dreapta) a fost preot, scriitor,
membru al Societăţii Junimea, clasic al literaturii române, prieten cu
Eminescu, pe care il insoteste si prin moarte, in acelasi an cu “omul
deplin al culturii romanesti”, jurnalistul militant pentru proiectul
“Dacia Mare”.
Din partea Muzeului ni se explica:
“Textul la care ne referim, prin totalitatea elementelor sale, se
înscrie în categoria jurămintelor de credință față de patrie și popor,
având însă un mare neajuns: sunt absente indiciile lămuritoare cu
privire la organizația căreia i-ar aparține misteriosul Comitet ale
cărui hotărâri urmează să fie respectate și executate.
Fiind vorba, de personalități cunoscute ale culturii românești, majoritatea afiliați Societății Junimea, am
fi tentați să ne gândim la o organizație a francmasoneriei. Ne oferă
însă un contra-argument puternic prezența iscăliturii lui Ion Creangă –
care, se știe cu certitudine, nu a fost francmason.
Singurul indiciu cu privire la datarea
documentului este furnizat de Al. Lambrior, care a decedat în anul 1883.
Deci înscrisul este anterior acestui an. Oricum, având în vederea
statutul moral și profesional al celor care semnează succintul
manuscris, putem considera că aceștia și-au respectat jurământul.
Semnatarii însă au reușit, fără îndoială „să păzească secret absolut”,
cu privire la forma lor de organizare, după cum s-au și angajat”, a
declarat cercetătorul științific la Muzeul Literaturii Române Iași, Dr.
Dan Jumară.
Cu toate acestea, intr-un al doilea articol, aparut a doua zi in Adevarul, respectiv pe 16 aprilie, scriitorul iesean Liviu Antonesei, autor PoliRom
si membru al “PEN Club”, sustine: “Acest document arată, fără îndoială,
ca un jurământ de tip masonic. Eu sunt convins de acest aspect în
proporţie de 99,95%. Important este, mai ales, prin faptul că ne arată
că ceea ce ştiam noi, la suprafaţă, despre Junimea, era dublat de o
activitate dacă nu secretă, atunci cel puţin discretă“. Formularea
manipulatorie a profesorului de psihologie-sociologie iesean lasa de
inteles, in “proportie de 99,95%”, ca juramantul “de tip” masonic ar fi
chiar masonic. In fapt este, in primul rand, un juramant de credinta
fata de tara si neam, sustinut intr-un comitet cu caracter secret. Este o
exagerare cumplita sa spui ca orice organizatie secreta ar fi “in
proportie de 99,95%” “de tip masonic”. Nu. Ar insemana ca si SRI-ul sau
orice alt serviciu secret din lume, unde se depune un juramant similar,
sa fie masonic, “in proportie de 99,95%”. De fapt, elemente izbitoare
ale legamantului semnat de Ion Creanga vin in contradictie cu orice
“juramant de tip masonic”, cum sunt convins ca stie profesorul
Universitatii „Al.I. Cuza” din Iasi.
Iata cateva:
- Nu exista referiri la “Marele Arhitect al Universului” sau la “Gloria” lui;
- Nu exista simbolistica masonica;
- Nu sunt mentionate conceptele masonice de “libertate, egalitate, fraternitate”;
- Nu este mentionata nici o loja;
- Nu exista vreo referire la vreun grad sau vreo initiere;
- Nu exista practic nici o terminologie masonica;
- Nu exista nici o referire la
repercusiunile drastice in cazul tradarii juramantului, specifice
juramintelor masonice ale epocii.
Mai mult, masonii nu invoca Sfanta
Cruce! Spre edificare, un exemplu de juramant masonic disponibil pe
internet este cel alaturat.
Mai concret, in proportie de 100%, nu este nimic care sa para macar de sorginte masonica in acest juramant.
In plus, intre semnatari se regasesc
membri a cel putin alte doua loje masonice, dintre care cea mai
cunoscuta este “Steaua Romaniei”. Ori aceasta are un juramant al ei
propriu care nu are nici o legatura cu vreun “comitet”. Spre edificarea
profesorului iesean o sa public un astfel de juramant din epoca, aflat
acum la Arhivele Nationale. Pana atunci putem sa facem deosebirea intre
juramantul Comitetului din care facea parte Creanga cu un juramant
masonic prezent intr-un studiu oficial al Bisericii Ortodoxe Romane, semnat de IPS Nicolae:
Iata juramantul prestat de ucenicul
Francmasoneriei ioanite: “Jur inaintea Marelui Arhitect al pamantului ca
nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate
descoperi si indica ceva ce nu trebuie descoperit. In caz de calcare a
juramantului primesc sa mi se taie beregata, sa mi se scoata ochii, sa
mi se gaureasca pieptul, sa mi se smulga inima, sa mi se scoata
maruntaiele din trup, sa se arda, sa se prefaca in cenusa si sa se
arunce in fundul marii sau sa se imprastie in cele patru vanturi pe fata
pamantului”.
No comment …
Avand in vedere ca ne aflam in perioada
de dupa Razboiul de Independenta, cand incercarile coerente pentru Marea
Unire se manifestau in conditii mai speciale, ipoteza noastra de lucru,
pe care o transmitem, spre aprofundare, si cercetatorilor Muzeului
Literaturii Romane-Iasi, este urmatoarea: posibilitatea ca acest Comitet
sa fie parte a uneia dintre organizatiile secrete gandite de Mihai
Eminescu sau din care chiar facea parte bunul prieten al lui Ion
Creanga.
Ne referim la: 1. Societatea “Carpatii” -
a carei activitate secreta pentru unirea tuturor romanilor in hotarele
“Daciei Mari” era urmarita atent de serviciile de informatii ale
imperiilor tarist si austro-ungar, dupa cum o dovedesc documentele de
arhiva, in special notele informative transmise la Viena de catre baronul Von Mayr – ; 2. Societatea “Balcanii” – a romanilor din intreg spatiul balcanic; 3. Societatea secreta “Matei Basarab”.
Profesorii eminescologi Nae Georgescu si Theodor Codreanu si cercetatorii Calin Cernaianu si Dan Toma Dulciu – la care se alatura si George Ene cu noua sa lucrare, “Eminescu – securitatea şi siguranţa naţională a României” – sunt printre cei care s-au aplecat cu acribie asupra acestui subiect ocultat mai bine de un secol. Redau din lucrarea profesorului Codreanu, “Eminescu – drama sacrificarii” (p 112), disponibila integral, spre descarcare, pe site-ul nostru Mihai-Eminescu.Ro:
“In mss. 2263, f. 44r, vorbeste de douã
societãti „a tuturor românilor, veniti în tarã”: Carpatii si Balcanii
204. Prima, stim cã s-a înfiintat la 24 ianuarie (zi nu întâmplãtor
aleasã) 1882. Dar Eminescu voia una si mai cuprinzãtoare, de tip
francmasonic, cu numele lui Matei Basarab, ultimul nume de domnitor
pronuntat de el înainte de moarte, cu care s-a si identificat: „O
organizare între Români asemenea societăţii francmasonilor şi Iezuiţilor
– ca a bisericii catolice. Pretutindenea oameni omenosi (*), care să
ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devie bun; trebuie trezită deşărtăciunea lui, decorat la nevoie; trezite mii de operatii (*) in el, in caz de enorma nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Soc. Matei Basarab reprezintă o putere enormă”
205.” Tinta, adauga profesorul Codreanu: unirea tuturor românilor si
„Emanciparea economicã si intelectualã a întregului popor românesc” 206.
(*) Posibil sa fie alt cuvant.
Notele sunt urmatoarele: 204 – Cf. M.
Eminescu, Opere, XIII, Edit. Academiei, Bucuresti, 1985, p. 381.
Lectiunea gresita a editorilor care considerã cã e vorba de o singurã
societate, a fost corectatã de Ion Filipciuc (v. O paginã eminescianã
ineditã?, în “Poesis”, Satu Mare, noiembrie-decembrie 1997); 205 –
Ibidem, p. 379; 206 – Ibidem, p. 371.
Iata si fila de manuscris (Mss. 2257,
f.246) pe care o public in premiera online (nu inteleg de ce Academia
Romana nu a transpus online pana acum toate manuscrisele eminesciene!):
Profesorul Codreanu mai arata, in
continuarea expunerii pe aceasta tema, ca “Vlahutã, unul dintre putinii
care au încercat sã înteleagã tragedia poetului, a mãrturisit cã,
vizitându-l la sanatoriul dr. Sutu, Eminescu i-a spus „cu un ton
important despre un plan al lui de reorganizare socialã, la care se
gândeste demult, o lucrare colosalã, care-l munceste si îi dã nopti de
insomnie si dureri de cap ucigase”.
Sa fie, oare, acest juramant asumat si
de prietenul lui Mihai Eminescu, Ion Creanga, dat in cadrul Societatii
“Matei Basarab” – “o organizare intre romani”, pentru romani? Activitate
care este posibil sa le fi atras ambilor camarazi sfarsitul, oarecum,
similar (sa remarcam coincidenta perioadei in care ambii membri ai unor
organizatii secrete “pentru ridicarea neamului romanesc” au iesit din
spatiul public, pana la moarte: 1883 – 1889, perioada cand, dupa cum
spune Eminescu, a fost “un mort viu”)? Este o ipoteza care, cred eu,
merita investigata!
Lucrarea profesorului Theodor Codreanu
despre drama sacrificarii jurnalistului nationalist Mihai Eminescu este
axata pe declaratia acestuia – de dupa arestarea si internarea fortata
din 1883, care l-a transformat in cel mai mare detinut politic al
istoriei romanesti -, facuta junimistului Petre Missir, caruia Eminescu i
se confesa în mai 1884 ca el este „ein aufgegebener Mensch” (“un om
sacrificat”!).
Daca termenul are o trimitere masonica,
atunci referirea la Matei Basarab din interogatoriul analizat de
profesorul Nae Georgescu in Texte cu cifru privitoare la biografie lui Mihai Eminescu, interogatoriu despre care se afirma ca a fost contrafacut de masoni,
are o cu totul alta semnificatie, care vorbeste despre o posibila
razbunare masonica asupra lui Eminescu. Matematicianul si profesorul de
criptologie cu grad de general Emil Torsan, releva intr-o demonstratie
stiintifica exemplara codul folosit de Eminescu pentru a arata ca stie
cine sunt cei care il “sacrifica”.
La doua zile dupã semnarea Tratatului
secret dintre Regatul Român si Imperiul Austro-Ungar (octombrie 18/30
1883), Eminescu este trimis la sanatoriul Ober-Döbling, la Viena, arata discipolul lui Constantin Noica, profesorul Constantin Barbu, in articolul “Eminescu – Istorisirea celei mai cumplite crime din Istoria Romaniei (Revista Tribuna, Nr 249, 16-31 ianuarie 2013 PDF).
“În Gara de Nord, pe peronul gãrii îl conduc Titu Maiorescu si fiica
sa, Livia Maiorescu Dymsza. Dintr-un fragment de scrisoare, pãstrat
miraculos – disponibil la sursa citata -, aflãm ce s-a întâmplat pe
peronul Gãrii de Nord”: “Când ne apropiarãm de cupeu, pãzitorul deschise
fereastra. Eminescu întinse îndatã mâinile afarã, se puse la fereastrã
si, fãcându-si un “ochian” din degetul cel gros si din arãtãtorul
ambelor mâini ce-l tinea la ochi si râzând foarte înveselit, spuse lui
papa: “Dr. Robert Mayer, marele moment, o conspiratie si colo marea domnisoarã”;
apoi scuipã de câteva ori, începu sã râdã si se asezã. Pãzitorul ridicã
geamul si E. continuã sã vorbeascã, scuipã apoi de douã ori în geam. În
momentul plecãrii îl nelinisti flueratul si sunatul si începu sã
strige Argus, nu se ridicã însã de pe canapea.”
Ei bine, specialistul serviciilor
secrete romanesti Ilie Torsan decripteaza fraza pe baza unui cod folosit
si in cazul interogatoriului lui Eminescu, cu un rezultat care iti da
fiori: “Maiorescu, Marele Mason… “. Iar numele zeului cu 1000 de ochi
devine “Ateul!” si, in acelasi timp, “O stiu!”. Iata cheia sparta:
Adenda: Tot Adevarul reproduce de
la Muzeul Literaturii Romane – Iasi o fotografie nu tocmai inedita dar
foarte frumoasa cu A.C. Cuza, Ion Creanga si N.A. Bogdan. Ce remarc eu
este similitudinea pozitionarii celor trei dintr-o alta fotografie,
reprodusa, din pacate la o calitate slaba, in memoriile lui AC Cuza
aparute sub titlul “Insemnari din viata si documente omenesti”, Editura
Oscar Print, 2011. Iat-o:
Incheiere de Joia Mare:
“Nazarineanul, dulce, în deal, îşi are casa (Dealului Mitropoliei – n.m.)
Işi poart['] bătrânul rabbin Berlicoco perciunii/
Versiune: S’adună francmasonii, şi fiii periciunii
Işi strânge corifeii şi secta lui hidoasă,
Acolo fac contorul comediei ş’a minciunii
Calomniei, vânzării, făţarnică grimasă (70)
Alăturea cu crucea, cu moaştele din templu
De uri şi infamie sunt stâlpi şi [sunt] exemplu
Biserica-i tr’o parte, negrită şi străveche
Bordel dă conştiinţe făcură ei alături
O Crist, cum nu mai vii cu biciul, cu reteveiul (75)
Hidoasele fiinţe ca cojile să-i mături
Să pui să se citească molitve ‘ndelungate
In curte, ‘n tâmple, trepte şi treceri, pe de lături
Să iasă negrul spirit, hidoasa pocitură
Ce ‘n cap cloceşte acolo sămânţa lui de ură (80)
Mihai Eminescu – Ms.-ul 2260,103. f1) 2261,157—168
“Hidoasa pocitura” este C. A.
Rosetti, initiat in masonerie la Paris, fost primar al Capitalei,
presedinte al Camerei Deputatilor si apoi ministru de Interne in
perioada scrierii de mai sus, ministru al Cultelor in primul guvern al
lui Carol I (Sursa)
Si, pentru final, o Nota informativa
catre Franz Josef in care se ofera si stampila cu motto-ul Societatii
secrete “Carpatii”: “Noi prin Noi”
Autor: Victor Roncea
Sursa: Networkedblogs