Gabriel García Marquez s-a stins din viață:„Omul nu moare atunci când ar trebui să moară, ci atunci când poate”

Locuitorii Columbiei și nu numai au primit o veste extrem de tristă aseară. Unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani s-a stins din viață, la vârsta de 87 de ani.

Gabriel García Marquez a încântat generații întregi cu romanele sale extraordinare, pentru care a primit  chiar și Premiul Nobel pentru Literatură, în 1982.

A trăit peste 50 de ani fericiți alături de soția sa, dar problemele de sănătate din ultima perioadă nu i-au mai permis ca în ultimii ani să mai publice vreo operă, ultima fiind „Povestea târfelor mele triste”, acum 10 ani.

Gabriel García Marquez a cunoscut recunoașterea internațională, iar operele sale au ajuns să fie studiate la școală. În nuvelele şi romanele sale se reunesc, în mod firesc, fantasticul şi realităţile de zi cu zi, scriitorul fiind inclus, de altfel, de mulţi critici literari în categoria romancierilor realismului fantastic sud-american.

Deși presa a susținut că s-a stins din cauza cancerului limfatic, o pneumonie gravă a fost cea care l-a ținut în spital în ultimele sale zile de viață și i-a adus sfârșitul.

Iată câteva dintre citatele sale, care ne fac mândri că am fost contemporani cu cel care a scris „Un veac de singurătate” și „Dragoste în vremea holerei”:

1.Locuiesc într-o casă colonială, pe trotuarul însorit dinspre parcul San Nicolas, unde mi-am petrecut toate zilele vieţii fără femeie şi fără avere, unde au trăit şi au murit părinţii mei şi unde mi-am propus să mor singur, în acelaşi pat în care m-am născut, şi într-o zi pe care mi-o doream îndepărtată şi fără suferinţă.

2.Omul nu moare când ar trebui să moară, ci atunci când poate.

3.Problema căsătoriei este că se termină în fiecare seară după ce faci dragoste, şi trebuie să o reconstruieşti în fiecare dimineaţă înainte de micul dejun.

4.Au continuat să trăiască astfel într-o lume fugară, deocamdată ţintuită în cuvinte, dar care n-avea să întârzie să le scape fără întoarcere de îndată ce vor fi uitat însuşi înţelesul scrierii.

5.Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.

6.Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine.

7.Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească.

8.Trecutul nu e decât minciună, memoria nu are cale de întoarcere, orice primăvără trecută este irecuperabilă şi dragostea cea mai nebună şi mai statornică nu e decât un adevăr efemer.

9.Într-o singură împrejurare ai dreptul de a-ţi privi semenul de sus: atunci când îl ajuţi să se ridice.

10.Nu avem altă lume în care să ne putem muta.