„E neaparat ca un nume să însemne ceva?” a întrebat Alice cu îndoială.
„Bineînţeles că trebuie,” îi răspunse Humpty Dumpty, cu un surâs.
„Numele meu înseamnă forma mea şi ce formă frumoasă! Cu un nume ca al
tau, ai putea avea orice formă.”
Alice în Ţara Oglinzilor – Lewis Carroll
De câte ori nu ne-am dorit să scriem ceva cuiva despre cineva, dar fără
să semnăm, să „o dăm anonimă”? De câte ori nu am fi preferat ca cei care
citesc scrierile noastre să nu ştie că noi le-am scris până la final şi
să afle numai dacă sunt încântaţi de ceea ce au citit?
Oare din aceleaşi motive mulţi autori au preferat să scrie din umbra
unui pseudonim literar? Bănuiesc că da, dar sunt convinsă că au existat
şi altele, de exemplu
pentru a rămâne anonimi (mai ales în situaţia publicării unui material sensibil politic sau religios),
pentru a scrie mai multe genuri literare, fără ca publicul cititor să compare textele între ele,
pentru a o lua de la capăt după vânzări proaste sau cărţi publicate de calitate îndoielnică.
Dacă mulţi autori au ales această variantă de bună voie, iar
pseudonimul literar utilizat a devenit mai cunoscut decât numele lor
real, după cum e cazul scriitorilor Charles Lutwidge Dodgson (Lewis
Carroll), Jozef Korzeniowski (Joseph Conrad), Eric Arthur Blair (George
Orwell) sau Samuel Clemens (Mark Twain), alţi autori au fost obligaţi de
situaţie, de vremuri şi de prejudecăţi. Acesta este cazul mai ales
pentru scriitoare şi poete, femei care trebuiau să îşi ascundă
feminitatea sub pseudonime masculine, pentru a putea fi luate în serios
de cititori şi de criticii vremii.
Alice Bradley Sheldon
Nu s-a ştiut că James Tiptree este pseudonimul autoarei americane Alice Bradley Sheldon
decât cu zece ani înainte de moartea ei. Ea a adoptat acest pseudonim
masculin pentru a obţine o mai bună recunoaştere în literatura science
fiction, dominată preponderent de autori de sex masculin şi pentru a se
distanţa de scrierile sale anterioare. Aflarea adevăratei sale
identităţi a fost un şoc pentru lumea literară, mai ales că Tiptree s-a
dovedit a fi un real succes în literatura science fiction, câştigând mai
multe premii pentru romanele sale şi povestirile scurte.
Amantine Lucile Aurore Dupin
Născută la Paris, Amantine Lucile Aurore Dupin este cunoscută în istorie aproape exclusiv prin numele ei masculin, George Sand.
Aceasta şi-a publicat toate textele sub acest pseudonim, însă nu s-a
oprit doar aici: ea a făcut mare vâlvă în acea perioadă pentru că purta
îmbrăcăminte masculină şi fuma tutun în public, activităţi total
interzise femeilor în acea perioadă.
Ann Rule
Cu toate că acum este o scriitoare foarte cunoscută, datorită romanelor ei polițiste extrem de realiste şi bine documentate, Ann Rule și-a făcut debutul literar în cadrul acestui gen de romane sub numele Andy Stack.
Cu toate că avea studii în psihologia crimei şi investigaţii
criminalistice şi venea dintr-o familie cu istorie în domeniul legal, nu
a fost suficient pentru editorii revistei True Detective, care
i-au sugerat utilizarea unui nume masculin, considerând că îi va da mai
mare credibilitate în faţa cititorilor. Ea a continuat să publice sub
ambele nume, iar când numele “Ann Rule” a fost pe deplin acceptat de
public, a renunţat la identitatea ei masculină.
Charlotte Bronte
Autoarea romanului Jane Eyre, Charlotte Bronte,
este una dintre cele mai celebre romanciere din toate timpurile. Cu
toate acestea, acest roman chintesenţă a literaturii engleze a fost
scris iniţial sub un pseudonim masculin Bell Currer, identitate necesară pentru a reuşi în acea perioadă în care textele erau judecate şi criticate sexist. Publicarea romanului Jane Eyre sub sub numele real al scriitoarei s-a făcut numai după moartea acesteia.
Emily Bronte
La îndemnul surorii ei mai mari, Emily Bronte a ales să publice romanul La răscruce de vânturi sub pseudonimul masculin Ellis Bell.
La doi ani după moartea ei, în 1950, Charlotte Bronte a editat romanul
şi l-a republicat sub numele adevărat al autoarei, Emily Bronte.
Înfăţişând personaje care sunt distruse de pasiuni nerezolvate, opera
lui Emily Bronte a primit recenzii mixte la data publicării sale, însă
astăzi este considerat unul dintre romanele cele mai importante din
istoria engleză.
Karen Blixen
Karen Blixen, cunoscută mai ales sub pseudonimele ei masculine,
Isak Dinesen,
Osceola sau
Pierre Andrezel,
Blixen a ales să îşi publice operele sub anonimat datorită originilor
ei de viţă nobilă. Volumul ei cel mai cunoscut, Din inima Africii, a
fost foarte bine primit de criticii vremii, iar dezvăluirea numelui real
al autorului romanului după moartea sa l-a făcut şi mai celebru,
aducându-i ecranizarea în 1985.
Mary Ann Evans
Mary Ann Evans: mult mai cunoscută sub numele ei literar masculin,
George Eliot, Evans şi-a făcut debutul cu eseul critic
Silly Novels by Lady Novelists
(Romane stupide scrise de romanciere), prin care critica subiectele
triviale şi ridicole ale ficţiunii acelor timpuri scrisă de femei.
Motivele evidenţiate de ea au fost distanţarea de alte scriitoare de
romane proaste, dar şi evitarea discuţiilor despre statutul său
conjugal, având o relaţie cu George Henry Lewes, căsătorit pe atunci.
După ce debutul ei literar ca romancieră a avut cronici pozitive
răsunătoare, Evans şi-a dezvăluit adevărata identitate, fapt ce nu i-a
dăunat carierei, astfel că a continuat să publice sub pseudonimul ce a
consacrat-o.
Nelle Harper Lee
Nelle Harper Lee: Autoarea nuvelei
Să ucizi o pasăre cântătoare a adoptat ca şi nume literar forma prescurtată a numelui său,
Harper Lee, pseudonim care nu îi ascunde în mod obligatoriu identitatea, dar o face ambiguă şi nu lasă loc de interpretări sexiste.
Nora Roberts
Nora Roberts: Cu toate că a publicat sub mai multe
pseudonime şi a devenit populară sub numele ei real pentru mai multe
romane de dragoste foarte bine vândute, Nora Roberts este cel mai
cunoscută sub pseudonimul literar masculin
J.D. Robb,
nume utilizat pentru operele ei de ficţiune poliţistă, gen literar
preponderent masculin. Dezvăluirea adevăratei ei identităţi a fost un
moment de cotitură, ea fiind unul dintre promotorii ficţiunii poliţiste
feminine.
Joanne Rowling
Joanne Rowling: Dacă alegerile scriitoarelor
prezentate anterior pot fi justificate prin atitudinea plină de
prejudecată şi conservatorism a secolelor XIX şi XX, decizia creatoarei
fenomenului
Harry Potter de a utiliza doar iniţialele „J. K.”
în locul prenumelui ei, „Joanne” (litera „K” este fictivă, scriitoarea
neavând un alt prenume), poate părea depăşită, însă a fost luată la
insistenţele editorilor, care se temeau că publicul ţintă al seriei,
băieţi între 10 şi 15 ani, nu ar citi texte scrise de o femeie. Dacă
teama editorilor a fost sau nu justificată, nu se poate şti, dar ceea ce
e sigur e că seria
Harry Potter a devenit un adevărat fenomen internaţional, menţinându-şi milioanele de fani chiar şi după apariţia în public a autoarei.
scrisă de Patricia Lidia
sursa: hyperliteratura.ro