Termenul de sindrom Bartleby este propus de Enrique Vila Matas, autorul cărții Bartleby and co. Scriitorul, în urma unei experiențe traumatice din tinerețe, ajunge să teoretizeze un întreg concept despre neputința de a scrie, în ciuda unei vădite și manifeste înzestrări literare. Cartea lui Vila-Matas e un colaj de povești despre așa numiții scriitori-bartleby, acei scriitori care nu se împacă/împăcau deloc cu operele lor. Autorul afirmă că respingerea propriei opere a devenit „un rău endemic al literelor din zilele noastre, o pulsiune negativă sau o atracţie pentru neant, care, în pofida (sau poate tocmai în virtutea) conştiinţei lor literare foarte exigente îi face pe unii creatori să nu ajungă niciodată să scrie; ori să scrie una sau două cărţi şi apoi să se lase de scris; ori chiar, după ce au început o scriere şi aceasta progresează, să rămână, într-o zi, literalmente paralizaţi pe vecie.”
De aici a derivat ideea de literatură negativă – un termen folosit pentru acea literatură nepublicată care (totuși) există. Definiția literaturii negative e refuzul unui autor de a scrie, de a publica, precum și sentimentul profund al (auto)deprecierii, artiștii aceștia fiind numiți și artiști ai refuzului. Uneori e vorba și de acel blocaj al scrisului, de respingere, de greață, de nevoia de detașare față de orice înseamnă instituția unei opere. Culmea sau poate nu, literatura negativă afectează și influențează literatura pozitivă, cea publicată. Sindromul bartleby, care pare și este, după denumire, o maladie de natură psihologică, este exact acest sindrom al textelor aflate peren în șantier, iar autorii lor acuză o lipsă acută de inspiratie. Absența ”împlinirii” acestor texte este desăvârșită de ura față de literatură, un dezgust patologic, o delăsare.
În această categorie a literaturii negative intră și bibliotecile fantomă care apar în jurul bibliotecilor reale. Bibliotecile fantomă sunt cele ce adăpostesc exact scriiturile lăsate de izbeliște și urâte de autorii lor, cărți cumva pierdute, refuzate de edituri, abandonate. Una dintre aceste biblioteci este Bilioteca Brautigan din America.
Există, evident, o predilecție a postmodernismului pentru aceste opere suspendate și imperfecte, care neagă orice canoane legate de ideea de carte. Însă conceptul de opera non-finita își are rădăcinile încă din perioada renașterii, o întâlnim chiar și la Michelangelo care obișnuia, de multe ori, să lase sculpturilor sale o mică suprafață nefinisată (cum e statuia ce-l înfățișează pe David, care nu are creștetul șlefuit). Apoi, gustul și magnetismul pe care fragmentarea, informitatea și precaritatea le exercitau asupra romanticilor, mai apoi paradigma decandentismului care refuza orice șabloane sau doctrine deja existente ( un faimos bartleby era chiar Remy de Gourmont). În cele din urmă, ironia postmodernă și recuperarea parodică a ideii de operă.
Un caz renumit este acela al lui Nikolai Gogol, care era deja faimos pentru alte scrieri când a publicat Suflete moarte. Gogol se afla atunci într-o fervoare religioasă și spera ca ceea ce scrie el să salveze cumva Rusia. Curând însă, dădu peste un preot care l-a convins că ceea ce nu are legătură directă cu Biserica Ortodoxă Rusă este un mare păcat, astfel că îi spuse lui Gogol să-și ardă manuscrisul pentru partea a doua din Suflete moarte. Gogol îl ascultă, și la ora 3 noaptea, pe 24 februarie 1852, și-a aruncat în flăcările șemineului manuscrisul. S-a apucat să postească, nu a mai mâncat nimic și a murit.
Faimoși bartlebies: George Bacovia, care își strigă în poezii neputința și disperarea, Kafka, care și-a lăsat manuscrisele nepublicate și l-a rugat pe prietenul său, Max Brod, să i le arunce în foc după moarte (noroc că poetul nu i-a respectat dorința testamentară), Emil Brumaru, care uitându-se la o coală albă liniată, spera ca acele linii să se întâlnească undeva în infinit împreună cu cuvintele pe care să nu fie nevoit să le scrie niciodată, Rimbaud care nu mai scrie nimic după vârsta de 20 de ani, Stendhal, care a aruncat o mulțime de manuscrise și mulți alții.
scrisă de
sursa: hyperliteratura.ro