Cum se fac
bani din cărţi?
Cărţile vechi, dacă nu sunt ediţii rare (când putem vorbi şi despre
licitaţii), sunt ieftine. Nu multora le plac cărţile ferfeniţite şi urât
mirositoare… Totuşi, anticariatele există. De unde fac ele totuşi ele profit?
Cu alte cuvinte, cum se pot face bani din cărţi vechi?
Iată câteva mijloace:
Prima sursă: cărţile rare, cu valoare. Aici există un comision pentru
cumpărător, în funcţie de valoare. Dacă ai cărţi rare şi le vinzi lui Codrin
Ştefănescu sau lui Adrian Năstase, poţi spune că tragi tunuri livreşti.
Sursa a doua: dublarea preţului la cărţile obişnuite: o carte achizionată
cu 5 lei, va fi vândută mai departe cu 10 lei.
Sursa a treia: vânzarea la volum: cărţile pe care nu le va lua nimeni nici
gratis, sunt depozitate o perioadă şi, la noroc, vor produce bani. Din 100 de
cărţi de aruncat, dacă sunt vândute, de exemplu, 10 la 2 lei, poţi face din
nimic 20 de lei.
Ce-ţi
trebuie ca anticar?
E nevoie să
citeşti toate cărţile pe care le vinzi?
În nici un caz! Dar trebuie să ştii ce se vinde, care sunt cărţile bune sau
cele mai puţin bune, dar căutate. Cu alte cuvinte, lucrezi cu nevoile
cititorilor/clienţilor şi cu bibliografii, cu liste de autori şi titluri, dar
nu cu conţinuturi. Dacă ştii, de pildă, că o carte proastă dar rară ca Mein
Kampf de Hitler e căutată de ciudaţi, le-o poţi vinde cu 200 de lei lejer. Cine
are asemenea gusturi sau obsesii, va da banul. Deşi tu, ca anticar, nu vei citi
niciodată cartea.
Îţi face
anticarul un preţ bun?
Aş!
Ai nevoie de
bani şi vrei să vinzi o carte?
Te-ai ars! Vei fi păcălit, ţi se va da mult sub cât anume ceri. Altfel vei
fi refuzat şi pleci cu buza umflată.
Ai moştenit
o bibliotecă şi habar n-ai cât valorează fiecare carte-n parte?
Vei sfârşi întotdeauna păcălit. Ţi se va da un preţ care va fi întotdeauna
muuult sub preţul cărţilor, dacă ele sunt în stare bună.
Ai nevoie de
o carte mai specială?
Te-ai ars din nou! Ţi-o va rezerva numai pentru tine, dar ţi-o va vinde
mult mai scump decât dacă ai găsi cartea întâmplător. Am văzut şi cazuri când,
nouă, cartea era mai ieftină în librărie.
Riscă ceva
anticarii?
Să stai toată ziua în miros de cărţi vechi, în microorganisme, mucegaiuri
sau pur şi simplu praf de cărţi nu e întotdeauna o plăcere. O răsfoire de carte
veche aruncă în plămâni sute de riscuri de îmbolnăvire, câte pagini are cartea.
La fel, perpetua nevoie de a tot aranja cărţile pe raft, te face să te urci pe
pereţi, dacă n-ai răbdare.
Însă
Una peste alta, fără anticariate, cărţile ar sfârşi în cimitire, uitate, ca
în romanul lui Carlos Ruiz Zafón. Sau ar rămâne ascunse, în biblioteci private
sau publice, la îndemâna unor norocoşi sau a unor cunoscători. Anticarii însă
le învie şi le rearuncă în lume, să-şi continue menirea. Ba chiar le însănătoşesc,
ca nişte medici. Ştiam un vrăjitor de anticar, în faţă la Universitate, care
făcea din orice carte veche una nouă: o ştergea cu gumă, o freca pe cotoare cu
glaspapir. Doar era pâinea lui cea de toate zilele. Nu una spirituală, ci
incredibil de materială. Dar pe care o pregătea pentru altul, pentru cititor,
singurul care se poate bucura, cu adevărat, de suflul cărţilor.
scrisă de Dragoş Butuzea
sursa: adevarul.ro/cultura/carti/anticariatele-lume-secreta-periculoasas-1_5278f153c7b855ff56bd1a61/index.html
scrisă de Dragoş Butuzea
sursa: adevarul.ro/cultura/carti/anticariatele-lume-secreta-periculoasas-1_5278f153c7b855ff56bd1a61/index.html