"Şansa de a lua Nobelul, mai mică decît şansa la 6 din 49" - Interviu cu Mircea Cărtărescu

Aflat la Göteborg, unde România este invitată de onoare la Târgul de carte, scriitorul Mircea Cărtărescu i-a acordat un interviu lui Constantin Drăgan. Tradus la cea mai mare editură din Suedia, scriitorul vorbește despre «ușurarea de a fi prețuit și respectat», despre exilul în propria țara și despre fascinația pentru cifra șapte ( M. Cărtărescu publică un volum din Jurnal la fiecare șapte ani).

 Fiind scriitorul român cotat cu cele mai multe șanse la premiul Nobel, Cărtărescu crede că acest premiu este o « stihie », cu prea multe variabile. « Nu mă gândesc la această poveste, am învățat de la stoici că nu are sens să te frămânți pentru lucruri pe care nu le poți influența », spune scriitorul.

Mircea Cărtărescu : Prezența mea aici la Goteborg este într-un fel o vacanță pe care mi-o iau față de multele probleme pe care fiecare dintre noi le avem în România și este până acum, așa cum s-a desfășurat ziua de azi, una dintre cele mai plăcute vacanțe. Mă simt aici în acest târg de carte ca peștele în apa și este pentru mine o mare ușurare să mă văd și eu în sfârșit prețuit și respectat așa cum ar trebui să fie peste tot un autor și mai ales în propria lui țară .

 Constantin Drăgan : Suedia este o țară destul de mult întoarsă către sine . Suedezii își apreciază foarte mult elitele și valorile, sînt convinși adesea că produsele lor culturale sau economice sînt cele mai bune din lume și asta îi face ușor circumspecți în privința lucrurilor care vin din exterior. Cum ați simțit dvs pătrunderea pe piața suedeză?

 MC : Eu n-am simțit circumspecția asta . S-ar putea că eu să fiu o excepție, dar eu cred că este un popor care are cu ce să se mândrească. Eu am suspectat întotdeauna, suspectat în sensul bun al cuvântului - dacă există unul, că relativa mea popularitate aici în spațiul suedez se datorează și faptului că ei sunt foarte obișnuiți cu un anumit gen de literatură și anume un gen de literatură mai metafizic , mai puțin legat de realitățile acestei lumi și mai deschis către realitatea interioară a omului.

 CD : Exact aici vroiam să ajung. Pentru că sînteți tradus de ani buni în limba suedeză, aveți succes, aveți cea mai mare casă de editură din Suedia care va susține în această țară, un scriitor este însă întotdeauna produsul societății în care trăiește, societatea suedeză este și nu este asemănătoare cu cea românească, cât de corect credeți că sînteți perceput aici în Suedia?

 MC : Eu nu sînt convins că un scriitor este produsul unei societăți. Scriitorul este produsul unor cărți, în primul rând, indiferent de unde vin aceste cărți. Pe mine, fără îndoială, scrieri străine m-au influențat cel puțin la fel de mult ca și cele românești, așa încât e greu să spun că sînt produsul societății românești. Sigur că,  într-un fel, trăind în istoria și în limba română, lucrurile acestea te influențează adânc, dar ele nu sînt singurele. Cultura este fără granițe, cultura este universală, să spunem așa și experiențe întâmplate de mii de ani, cum este literatura antică, experiențe de peste mari și țări, cum este literatură japoneză, și așa mai departe, pot avea o covârșitoare influență asupra unui scriitor. Ce să spun ! Lumea românească este o lume apropiată mie și eu sînt și am fost întotdeauna, fără să fiu un patriot de paie, am fost întotdeauna într-un fel mândru că sînt român, nu mi-am dorit altă soartă și sînt împăcat cu lumea romanească. Așa cum spunea Gabriela Adameşteanu la o discuție despre speficul literaturii române, una dintre marile caracteristici ale noastre, ca psihologie și ca specific cultural este ura de șine. Este această tânjire permanentă către mai mult și mai sus și conștiința extrem de dureroasă că deocamdată nu putem .

 CD : Aș rămîne pe ideea de percepție în Suedia, pentru că un scriitor care scrie într-o limbă nu de foarte mare circulație are o singură șansa de a se face cunoscut, de a-și traduce lucrările. Un traducător însă nu trebuie doar să traducă niște cuvinte, trebuie să adapteze idei. Nu v-a fost niciodată frică de un traducător 

 MC : Eu sînt un om norocos din punctul acesta de vedere, cu mine lucrează  cea mai formidabilă echipă de traducători care a tradus vreodată din limba română. Chiar aș putea să spun că pentru marile limbi ale lumii am cei mai buni traducători  și nu doar traducători ei sînt prietenii mei foarte apropiați. Sînt oameni care, ca urmare a traducerii cărților mele și a altor cărți din românește, au luat cele mai mari premii pentru traducere în cam toate spațiile în care lucrează.  

 CD : Și totuși în ultimii 200 de ani nenumărați au fost scriitorii români care au ales ori să plece din România ori să rămînă în România dar să scrie într-o altă limbă tocmai pentru a ușura recepția lucrărilor lor în culturi de circulație mai mare. Dvs vorbiți engleză suficient de bine ca să traduceți poemele lui Bob Dylan, nu v-ați gândit niciodată să scrieți în engleză ?

 MC : Fără îndoială că nu m-am gândit niciodată pentru că nu mă simt în stare. Știu foarte bine care îmi sînt posibilitățile și cât de reduse sînt în anumite zone și deasemenea nu m-am gândit niciodată serios, poate cu una sau două excepții când mi-a ajuns cuțitul la os în România, nu m-am gândit să plec definitiv în alte spații culturale , chiar dacă poate erau mai tentante din punctul de vedere al faimei de autor . Eu cred că astăzi nu mai este atât de tentant ca altădată să părăsești România pentru că de fapt astăzi nu mai trăiești într-o țara ci trăiești într-un mediu global unde absolut orice destinație îți este la vârful degetelor.

sursa: RFI, Nr. din 27 septembrie 2013 şi sursa