Teoria evenimentelor de tip Lebada Neagra e o metafora folosita pentru descrierea unui eveniment neasteptat (pentru observator), ce are un impact major, si care, dupa aparitia sa, este rationalizat retrospectiv.
Teoria a fost propusa de Nassim Nicholas Taleb si serveste la explicarea:
- rolului disproportionat al
evenimentelor rare, cu impact major si greu de prezis ce depasesc
limitele asteptarilor normale in istorie, stiinta, finante si
tehnologie.
- imposibilitatii calcularii
probabilitatii evenimentelor rare cu ajutorul metodelor stiintifice
(datorita probabilitatilor mici).
- prejudecatilor psihologice,
individuale si colective, ce ne fac sa devenim ignoranti fata de
incertitudine si de rolul masiv al evenimentelor istorice rare.
Spre deosebire de problemele filozofice
de tip “lebada neagra”, aceasta teorie se refera la evenimentele
neasteptate ce au consecinte si impact major, si care au un rol dominant
in istorie. Aceste evenimente extreme, atunci cand sunt privite
colectiv, au roluri mult mai importante decat evenimentele normale.
Pentru un eveniment rar, neprevizibil si
cu efecte pozitive, se foloseste termenul de Lebada Alba. Termenul de
Lebada Gri se foloseste in cazul evenimentelor a caror efecte ce pot fi
prevazute pana la un anumit punct ( spre deosebire de efectele Lebedei
Negre ce sunt imposibil de prevazut ), dar a caror aparitie este
improbabila.
Scurt istoric
Evenimentele de tip “lebada neagra” au
fost prezentate de Nassim Nicholas Taleb in cartea sa din 2001 ” Fooled
By Randomness “, o carte ce avea ce avea ca subiect evenimentele
financiare. Cartea sa din 2007 (revizuita in 2010), “Lebada neagra,
impactul foarte putin probabilului”, extinde metafora lebedei si asupra
unor evenimente ce nu tin de lumea financiara. Taleb considera ca toate
evenimentele istorice importante (descoperiri stiintifice, evenimente
istorice si realizari artistice) sunt evenimente de tip lebada neagra –
evenimente nedirijate si improbabile. Exemplele alese de el variaza:
aparitia Internetului si a calculatorului personal, Primul Razboi
Mondial, destramarea URSS-ului, atacul terorist de pe 11 septembrie.
Termenul “lebada neagra” provine dintr-o
expresie latina scrisa de poetul Iuvenal, acesta spune ca un om bun e
la fel de rar ca o lebada neagra (rara avis in terris nigroque simillima
cygno). Termenul a fost introdus in engleza, la vremea respectiva se
presupunea ca nu exista lebede negre. Importanta metaforei e data de
analogia la fragilitatea oricarui sistem de gandire. Un set de concluzii
poate fi invalidat in clipa in care oricare dintre postulatele sale
fundamentale este invalidat. In acest caz, aparitia unei singure lebede
negre invalideaza atat logica frazei (Toate lebedele sunt albe), cat si
orice alte deductii bazate pe ea.
Fraza lui Iuvenal era o expresie comuna
in Londra secolului al XVI-lea, era folosita ca o evidentiere a
imposibilitatii unui lucru. Expresia londoneza e derivata din
presupunerea Lumii Vechi ca toate lebedele trebuie sa fie albe, din
moment ce toate consemnarile istorice vorbesc doar de lebede albe. In
acest context, notiunea de lebada neagra era imposibila, sau, in cel mai
bun caz, inexistenta. Dupa ce exploratorul olandez Willem de Vlamingh a
descoperit lebede negre in vestul Australiei (1697), termenul a inceput
sa fie folosit pentru a defini un lucru imposibil ce ar putea deveni
posibil mai tarziu. In secolul al XIX-lea, John Stuart Mill a folosit
eroare de logica a lebedei negre ca un nou termen de identificare a
falsificarii.
Identificarea unei lebede negre
In New York Times, Taleb declara:
“Ceea ce numim Lebada Neagra e un eveniment ce are urmatoarele trei atribute:
Mai intai, este o extrema, se gaseste in exteriorul asteptarilor normale, deoarece nimic din trecut nu poate indica, in mod convingator, posibilitatea aparitiei sale. In al doilea rand, produce un “impact” extrem. Iar in al treilea rand, in ciuda statutului de eveniment extrem, natura umana ne face sa producem explicatiile necesare justificarii aparitiei sale doar dupa aparitia sa, facand evenimentul sa para previzibil si explicabil.
Ma opresc si fac rezumatul tripletului: raritate, “impact” extrem, si previzibilitatea retrospectiva (dar nu si prospectiva). Un mic numar de Lebede Negre explica aproape complet lumea in care traim, de la succesele ideilor si a religiilor, la dinamica evenimentelor istorice, si pana la elementele vietilor noastre personale.”
Dupa prima aparitie consemnata a
evenimentului, acesta este rationalizat retrospectiv, ca si cum cum era
de asteptat sa se intample; in sensul ca datele relevante erau
disponibile, dar nu au fost luat in considerare in momentul calcularii
riscurilor. Acelasi lucru este valabil si pentru perceptiile personale
ale indivizilor.
Evenimentele rare si improbabile au loc
mai des decat credem. Gandirea noastra este limitata si face presupuneri
bazate pe ceea ce vedem, pe ceea ce stim si presupunem. Realitatea este
mult mai complexa si mai imprevizibila decat credem noi. Totodata,
presupunerile relevante pentru situatiile normale sunt irelevante pentru
situatiile anormale, mai ales atunci cand “regulile jocului se
schimba”. Evenimentele extreme au loc si au efecte extreme deoarece sunt
complet neasteptate. Nimeni nu s-a asteptat la atacul terorist din 11
septembrie, dar efectele sale au fost foarte puternice.
Lebedele lui Taleb sunt diferite de
versiunile filozofice timpurii a problemei, mai ales in epistemologie,
deoarece trateaza un fenomen cu proprietati statistice si empirice,
numite “al patrulea cuadrant”. Problema indicata de Taleb se afla in
limitarile epistemologice din unele domenii implicate in luarea
deciziiilor. Aceste limite sunt de doua feluri: filozofice (matematice)
si empirice (preconceptii umane cunoscute). Limita filozofica e bazata
pe scaderea cunostintelor ce privesc evenimentele rare, deoarece
acestea nu sunt vizibile in trecut si necesita o teorie extrapolata; in
consecinta, daca probabilitatea evenimentului este mica, prezicerea sa
depinde tot mai mult de teorii. In al patrulea cuadrant, cunoasterea
este nesigura, iar consecintele aparitiei lor sunt uriase, necesitand o
rezistenta sporita.
De ce oamenii sunt surprinsi sau
recunosc cu greutate rarul si noul? Deoarece suntem obisnuiti sa
extindem cunostintele si experientele actuale spre evenimente si
experiente viitoare. Totodata cea mai mare parte din educatia noastra,
atat formala cat si de alt tip, se bazeaza pe cunostintele istorice ce
ne-au fost oferite “fortat” de catre altii. Este adevarat ca acest lucru
este oarecum necesar pentru invatat, alminteri o acceptare
neconditionata a oricarui eveniment ar fi inutila. Bertrand Russell a
zis: “O minte deschisa e o minte goala”. Deci nu putem fi complet
deschisi, dar sa fim atenti sa nu fim nici complet inchisi. Cel mai
eficient ar fi sa gasim un echilibru intre cunoscut si necunoscut, si
intre limitele cunostintelor si experientelor noastre. Aparitia
evenimentelor neasteptate e necesara gasirii acestui echilibru. In acest
fel, rarul si neasteptatul este mult mai semnificativ pentru formarea
cunostintelor noastre decat isi imagineaza oamenii.
Taleb considera ca propozitia “eu stiu”,
e, in cele mai multe cazuri, doar o iluzie, fie ea si una necesara;
mintea umana tinde sa creada ca stie, dar nu are intotdeauna o baza
solida pentru “eu stiu”. Aceasta notiune dateaza din vremea lui Socrate.
Metoda socratica e o actiune corectiva ce ne permite sa ne dam seama
daca intr-adevar stim. In mod similar, celor care spun ca avansul
stiintific a facut lumea extrem de cunoscuta, Taleb le zice ca desi
stiinta a adaugat noi cunostine, exista intotdeauna riscul de a gasi
improbabilul, rarul si nou. Putem fi socati de aceasta experienta sau
putem fi deschisi fata de ea. Dupa cum spune si dictonul socratic “stiu
ca nu stiu nimic”.
Depasirea evenimentelor de tip Lebada Neagra
Taleb nu incearca sa prevada Lebedele
Negre, ci doreste sa fim mai rezistenti impotriva celor negative, si
capabili sa le exploatam pe cele pozitive. Taleb afirma ca bancile si
firmele financiare sunt extrem de vulnerabile la Lebedele Negre
negative, deoarece aceste firme se expun unor pierderi ce depasesc
estimarile lor cele mai negative. Taleb este foarte critic la folosirea
modelului distributiei normale (Gauss) ce serveste drept baza pentru
calcularea riscului.
In cea de a doua editie a cartii “Lebăda
neagră. Impactul foarte puţin probabilului”, Taleb enumera “Cele 10
principii ale unei societati rezistente la Lebada Neagra”. Taleb
considera ca genul de impact pe care il are o Lebada Neagra depinde
foarte mult de observator. De exemplu, o Lebada Neagra pentru un curcan,
nu este o Lebada Neagra pentru macelar; prin urmare obiectivul este
“evita sa fii curcanul” prin identificarea zonelor vulnerabile, astfel
“transformam Lebada Neagra intr-o Lebada Alba”.
Lebăda neagră. Impactul foarte puţin probabilului
Prima editie a a aparut in 2007 si a
fost un succes comercial. A stat 36 de saptamani in topul celor mai
vandute carti. Cea de a doua editie a aparut in 2010. Cartea s-a vandut
in aproape 3 milioane de copii. Editia a doua este publicata in Romania
de catre Editura Curtea Veche. Cartea poate fi comandata de AICI.
Subiectul cartii este impactul extrem al
evenimentelor rare si neprevizibile si tendinta umana de a gasi
explicatii simple si retrospective a acestor evenimente. Cartea acopera
mai multe domenii (cunostine, estetica, modalitati de a trai) si
foloseste elemente de fictiune pentru demonstrarea argumentelor sale.
Autorul cartii trateaza incertitudinea si aleatoriul ca o singura idee.
Organizarea cartii urmeaza o logica simpla ce trece de la domeniul
literar la domenii stiintifice si matematice. Prima parte si inceputul
partii a doua prezinta anumite aspecte psihologice individuale si
colective. In cea de a a doua jumatate a partii a doua si in partea a
treia, autorul se adreseaza comunitatii stiintifice si de afaceri. Cea
de a patra parte contine sfaturi despre cum sa abordam o lume nesigura
si sa ne bucuram totusi de viata.
Taleb recunoaste existenta unei
contradictii in carte. El foloseste o metafora exacta, Lebada Neagra,
pentru a milita impotriva “necunoscutului, abstractului si
incertitudinii imprecise – corbi albi, elefanti roz sau cetatenii ce se
evapora ai planetei Tau Ceti”.
“Exista o contradictie; aceasta carte e o
poveste, iar eu prefer sa folosesc povesti si viniete pentru a
demonstra naivitatea si preferinta noastra pentru simplificare
periculoasa a narativelor… Ai nevoie de o poveste pentru a inlocui o
poveste. Metaforele si povestile sunt mult mai puternice (din pacate)
decat ideile; totodata ele sunt mult mai distractive si mai usor de
retinut.”
Acest articol a fost scris de G.F.
sursa: descopera.org