Oraşul englez este cel în care se vorbesc cele mai multe limbi
din lume faţă de populaţie, potrivit unui studiu recent. Un atu căruia i
se datorează renaşterea acestui oraş, odinioară simbol al declinului
industrial britanic. Cu peste 150 de limbi vorbite pentru o populaţie de 480 000 de locuitori, Manchester este oraşul cu cea mai densă diversitate lingvistică din Marea Britanie, dacă nu chiar din lume, cel puţin în comparaţie cu alte oraşe de dimensiuni comparabile. Un adevărat Babel, unde patru locuitori din 10 vorbesc limbi diferite, dintre care unele foarte rare, precum nahuatl, de origine aztecă, sau eleme, un dialect nigerian cunoscut doar de 3000 de oameni în lume. În fruntea listei (după engleză evident) vine urdu, vorbit de 10 000 de persoane originare de pe sub-continentul indian, dar şi araba, chineza, bengaleza, poloneza, penjabi, somaleza...
Acest portret pestriţ reiese dintr-un studiu condus de către o echipă de la universitatea oraşului, reunită în jurul proiectului Multilingual Manchester, destul de unic în genul şi în domeniul său de aplicare. Grupul, care a analizat o multitudine de date furnizate de către autorităţi şi serviciile locale (şcoli, biblioteci, spitale, recensăminte oficiale etc.), a produs din 2010 până în zilele noastre peste 100 de rapoarte în privinţa multilingvismului şi minorităţilor lingvistice, iar rezumatul acestora tocmai a fost publicat.
Din studiu reiese, printre altele, că 3 000 de elevi din şcolile oraşului au ales să-şi treacă "Certificatul General al învăţământului secundar inferior" în limbi străine în 2012; că 20 000 cărţi sau alte suporturi media în altă limbă decât engleza au fost împrumutate de peste 70 000 de ori într-un an de către bibliotecile municipale; că pe Twitter au fost trimise în ultimele două luni peste 12 000 de mesaje în 50 de limbi...
Poveste veche
Imigraţia face de
mult timp parte din istoria oraşului, de fapt din a doua jumătate a
secolului al XIX-lea, vremuri în care acest nucleu al revoluţiei
industriale a atras muncitori de diverse origini.
Şi totuşi estimările realizate de "Multilingual Manchester" depăşesc cifrele oficiale cunoscute până acum, cifre probabil influenţate de predominanţa acordată noţiunii de "limbă principală", care subestimează diversitatea limbilor vorbite de fiecare individ: astfel, cu ocazia recensământului din 2011 în Anglia şi Ţara Galilor, "doar" 20% din locuitorii Manchesterului declaraseră că vorbeau în principal o altă limbă decât engleza.
Acest multilingvism foarte important nu afectează însă integrarea lingvistică. 80% din locuitori a căror limbă maternă nu este engleza declară că o vorbesc bine şi foarte bine. Rata locuitorilor care declară că nu stăpânesc deloc limba naţională este de doar 3%. Cei 17% care spun că nu se simt în largul lor cu engleza sunt mai ales persoane în vârstă.
Aspect pozitiv pentru coeziunea socială
Dimpotrivă, potrivit acestui studiu, diversitatea ar fi o adevărată bogăţie. Interacţiunea dintre aceste grupuri lingvistice ar înlesni pasămite dialogul religios şi coeziunea socială. Cererea şi oferta de interpreţi, traducători, personal secundar şcolar etc. beneficiază de asemenea de pe urma acestei diversităţi. Multilingvismul oraşului oferă întreprinderilor locale posibilitatea de a diversifica oferta de contacte şi magazine internaţionale. Capacitatea de a vorbi mai multe limbi fiind din ce în ce mai căutată pe piaţa muncii, prezenţa unei populaţii tinere, educate şi poliglote ar atrage până la urmă chiar şi multinaţionalele...
Oraşul beneficiază de altfel de această resursă fără a avea nevoie de multe investiţii publice, deoarece transmiterea de cunoştinţe lingvistice incumbă în principal familiilor şi comunităţilor. 8 000 de elevi frecventează astfel cursuri de limbi organizate în întregime de circa cincizeci dintre aceste grupuri, în timp ce numeroase centre comunitare oferă membrilor lor alte tipuri de servicii.
Autorităţile publice se mărginesc la adoptarea unei strategii reactive – mai degrabă decât proactive – pragmatică şi descentralizată, adaptată cererii de la caz la caz: propunând documente în mai multe limbi, punând la dispoziţie interpreţi, oferind certificare pentru cunoştinţele lingvistice dobândite şamd. Înţelepciunea instituţiilor locale se manifestă totuşi în alegerea de a nu descuraja folosirea limbilor materne, nici în spaţiul public şi nici în cel privat, lucrând în acelaşi timp întru a înlesni învăţarea limbii engleze.
scrisă de Giulietta Gamberini
sursa
articolul original în La Tribune
sursa foto
