Lecţia de viaţă de la şevalet

Matei Vladimir Colţeanu, Beatrice Marcu, Tudor Moldoveanu şi profesoara lor, Liudmila Ionescu (de la stânga la dreapta)
Yahoo! News/Dan Arsenie - Matei Vladimir Colţeanu, Beatrice Marcu, Tudor Moldoveanu şi profesoara Liudmila Ionescu

Mă întâlnesc adesea - prin tramvaie, parcuri, mall-uri etc.- cu liceeni şi remarc mereu energia lor fantastică, un avânt care face chiar şi un om de 29 de ani să pară bătrân. La documentarea unor articole despre sistemul nostru de învăţământ, am cunoscut sute de astfel tineri ajunşi în faza vieţii lor în care modul în care le este direcţionată energia este esenţial pentru viitorul lor profesional. Însă, nu am găsit niciodată, dintre elevii cu care am vorbit, un model uman pe care aş fi mândru ca propriul meu copil să îl împrumute. Şi asta deşi am cunoscut, pe lângă liceanul tipic, şi elevi eminenţi, cu realizări formidabile pentru vârsta lor. Le admiram inteligenţa unora, dar nu îmi plăcea atitudinea lor. Sau invers.


Asta până i-am cunoscut pe Beatrice, Tudor şi Vladimir, trei elevi de la Liceul de Arte Plastice "Nicolae Tonitza" din Bucureşti. Rareori am întâlnit oameni care să vorbească cu atât de multă pasiune despre ceea ce fac şi îi reprezintă, în cazul lor pictura. Se întorseseră de puţin timp în ţară, după un dificil concurs în China, unde au obţinut un preţios loc patru în lume pentru şcoala românească de pictură. Am stat de vorbă cu ei şi profesoara lor, artisul plastic Liudmila Grăjdan-Ionescu, preţ de două ore, timp în care am ascultat superbele lor poveşti de viaţă şi am privit încântat picturile lor din China.

Pictură realizată de Beatrice Marcu
Beatrice Marcu este o fată de 18 ani din Miercurea Ciuc, pe care pasiunea pentru pictură a adus-o la Bucureşti. A 9-a a făcut-o în oraşul frigului, la un liceu teoretic, profil real. "Eram bună la matematică, informatică, fizică, tot ce era real", spune ea. Însă, şi-a dat seama că pictura îi place mult mai mult. A dat vreo 15 diferenţe, le-a luat pe toate, şi dintr-a zecea a început la "Tonitza". Aceasta e povestea "de suprafaţă". În "culise" e şi istorioara unei familii care a trebuit să se mute cu totul dintr-un oraş liniştit de provincie în Capitală, tocmai pentru a direcţiona acea energie de care vorbeam mai sus. Lucrează superb în sepia - "are o tehnică specială", spune profesoara ei - şi are o imaginaţie fantastică, picturile sale nefiind fotografii, ci interpretări artistice impresionante ale realităţii. Beatrice s-a gândit deja cum vrea să îşi folosească excelentele sale abilităţi în carieră. Vrea să studieze designul ambiental, la o facultate de arhitectură din ţările nordice.
Pictură realizată de Tudor Moldoveanu, elev la liceul "Nicolae Tonitza"
Pictură realizată de Tudor Moldoveanu

"Noi asta trebuie să facem. Pictură, nu fotografie. Pot să spun că este destul de uşor să faci fotografie, să pui imaginea exactă a realităţii pe pânză ori hârtie. Dar nu mai eşti pictor, nu spre asta aspirăm", îmi explică Tudor Moldoveanu (16 ani), pictor şi ... hocheist. El este "mai artist", fiind mai apropiat de pictura pe pânză, spre deosebire de Vladimir, căruia îi place mult mai mult partea de grafică. La "Tonitza", Tudor studiază în special "artele murale", socotite de celebrul pictor renascentist Giorgio Vasari drept "cel mai bărbătesc, mai sigur, mai hotărât şi mai trainic dintre toate felurile de pictură". Vrea să-şi facă studiile universitare în ţară, la Facultatea de Arte Plastice, apoi crede că i-ar plăcea să cunoască îndeaproape şcolile de pictură din ţări ca Franţa şi Rusia.

Desen realizat de Matei Vladimir Colţeanu, elev la Liceul "Nicolae Tonitza"
Desen realizat de Matei Vladimir Colţeanu
Matei Vladimir Colţeanu (15 ani) m-a cucerit rapid cu o superbă reprezentare a oraşului Hong Kong (una dintre probele concursului din China), apoi cu felul lui de a fi. Vorbeşte cu lejeritate despre culturi şi civilizaţii şi pare că are cuvintele la el pentru orice discuţie pe care o începem. Şi-a căutat mult marea pasiune - a făcut şapte ani de tenis de performanţă, a tras şi cu armele de tir, cântă şi la chitară - dar pictura l-a cucerit total. A copilărit cu bunicii, în Târgovişte, iar dragostea pentru pictură l-a adus la "Tonitza", în Bucureşti. Nu o dată i s-a întâmplat să fie dat afară de paznic din liceu sau să piardă şirul orelor acasă, pictând. Îmi explică de ce el, Beatrice, Tudor şi alţi tineri care visează la un viitor în pictură sunt nevoiţi să "stocheze" o cantitate fenomenală de cunoştinţe de cultură generală. "Nu poţi picta un cal dacă nu ştii cum are oasele", dă el un exemplu inspirat. Uneori, un elev la pictură ajunge să ştie mult mai multă biologie decât un licean de la ştiinţele naturii. Şi mai multă istorie decât unul de la ştiinţe umane. Vladimir se gândeşte să meargă la Chicago, în State, deşi societatea americană în ansamblu nu i se pare cea mai potrivită pentru felul său de a fi. "Nu este nici pe departe cea mai bună universitate în domeniul meu, dar are o programă foarte variată, implicând cunoştinţe din foarte multe domenii", explică, realist şi modest, adolescentul.

În faţa talentului lor evident, m-am gândit că au rude care sunt artişti plastici şi au "furat" meserie şi de acasă, nu numai de la profesorii de la şcoală. Dar secretul e cu totul altul. "Tocmai asta e, că noi nu avem. Când vezi că alţi colegi au părinţi pictori, te ambiţionezi şi mai mult să îi întreci", îmi explică Beatrice. Am vorbit şi despre banii pe care îi poate câştiga în carieră un absolvent de pictură. Vladimir îmi explică faptul că, pe lângă vânzarea de tablouri, un artist talentat poate crea personaje pentru animaţii ori jocuri pe calculator. Chiar şi designul pentru care Beatrice vrea să meargă în Scandinavia pare o soluţie. Însă, mai presus de toate aceste calcule materiale e altceva, spune Tudor.

"Trebuie să lupţi întotdeauna, şi tânăr şi la maturitate, pentru a-ţi păstra integritatea ta de artist. Trebuie permanent să îţi menţii capacitatea de a exprima în mod plastic ideile", spune el, aprobat de colegi.

Concursul din China

În 2012, liceenii de la "Nicolae Tonitza" au trimis lucrări pentru ca ţara noastră să se califice la International Children Painting Competition, din Honk Kong. Tema impusă a fost o pictură despre cel mai important simbol al fiecărei ţări, în imaginaţia tinerilor pictori. Pictura care a impresionat cel mai mult juriul a fost cea a Anei Romanescu, distinsă cu medalie de aur. Tânăra elevă a ales să participe în concurs cu superba reprezentare a unei mănăstiri româneşti.

State cu mare tradiţie în pictură, precum Italia, nu au reuşit calificarea la Hong Kong. Nici americanii nu au fost printre aleşi, dar România a avut onoarea să se numere printre cele 15 ţări prezente la acest important concurs de pictură pentru tineri.

În urma etapei de preselecţie, la Hong Kong urmau să meargă, alături de Ana, Beatrice Marcu (elevă în clasa a 12-a) şi Matei Vladimir Colţeanu (clasa a 10-a), ei obţinând menţiuni în etapa de calificare. Ana nu a dorit să meargă în China, aşa că locul liber lăsat de ea a fost scos la concurs, iar liceul l-a ales pe Tudor Moldoveanu.

La Hong Kong au fost cinci zile de concurs, iar elevii români au participat în grupa de vârsta 13-18 ani. Chinezii le-au asigurat cele mai bune condiţii şi cele mai bune materiale. Beatrice Marcu a cucerit juraţii cu tehnica sa şi a câştigat de două ori distincţia acordată pentru cea mai bună pictură a zilei. Concursul a fost extrem de dificil, deoarece temele erau impuse (au avut de pictat într-un centru comercial, la metrou, într-un sat de pescari, într-o grădină zoologică şi în aeroport), iar timpul - limitat (doar două ore şi jumătate pentru fiecare pictură). La finalul concursului, dintre cele 15 state cu echipe calificate la această etapă finală, România s-a clasat pe locul 4. Primele locuri au fost ocupate de Rusia, China şi Hong Kong (gazdele au avut o echipă separată de cea chineză).