În bătălia dintre iubitorii de câini şi cei de pisici, a doua categorie câştigă clar dacă e să ne referim la scriitori. Felinele se pare că au avut de-a lungul istoriei un loc aparte pentru unii dintre cei mai celebri autori, atât români (Ion Creangă, se spune, că avea în jurul bojdeucii, peste 30 de exemplare pe care le iubea la nebunie), dar şi străini.
Dovada o fac fotografiile de mai jos, doar o selecţie din ceea ce ne propune site-ul Writers and Kitties. Rămâne să ne întrebăm, la cât de băgăcioase ştim că sunt pisicile, cum se descurcau scriitorii atunci când ele se poziţionau între ei şi maşina de scris şamd. Sau oare, în cazul acesta, stăteau cuminţi, “sacrificând” o partidă de mângâiat şi de tors pentru o capodoperă?
Jorge Luis Borges, Boris Vian şi William S. Borroughs
Charles Bukowski, Albert Camus şi Truman Capote
Julio Cortazar, William Faulkner şi Allen Ginsberg
Ernest Hemingway, Herman Hesse şi Hunter S. Thompson
Aldous Huxley, Jean Cocteau şi Jack Kerouac
Mark Twain, Yukio Mishima şi Philip K. Dick
Jean-Paul Sartre, Stephen King şi Sylvia Plath
Charles Bukowski, Albert Camus şi Truman Capote
Julio Cortazar, William Faulkner şi Allen Ginsberg
Ernest Hemingway, Herman Hesse şi Hunter S. Thompson
Aldous Huxley, Jean Cocteau şi Jack Kerouac
Mark Twain, Yukio Mishima şi Philip K. Dick
Jean-Paul Sartre, Stephen King şi Sylvia Plath
Oricum ar fi, nu este deloc deplasat ce am citit de curând şi în The Guardian, anume că scriitorii se pare că au un fetiş cu pisicile. Şi în cazul meu, nu cred că a existat vreo perioadă, începând cu vârsta de vreo zece ani, în care să îmi “lipsească” o felină.
autor: