Treceți la conținutul principal

Scriitorii şi dragostea lor pentru pisici

Ernest Hemingway si pisica
În bătălia dintre iubitorii de câini şi cei de pisici, a doua categorie câştigă clar dacă e să ne referim la scriitori. Felinele se pare că au avut de-a lungul istoriei un loc aparte pentru unii dintre cei mai celebri autori, atât români (Ion Creangă, se spune, că avea în jurul bojdeucii, peste 30 de exemplare pe care le iubea la nebunie), dar şi străini.

Dovada o fac fotografiile de mai jos, doar o selecţie din ceea ce ne propune site-ul Writers and Kitties. Rămâne să ne întrebăm, la cât de băgăcioase ştim că sunt pisicile, cum se descurcau scriitorii atunci când ele se poziţionau între ei şi maşina de scris şamd. Sau oare, în cazul acesta, stăteau cuminţi, “sacrificând” o partidă de mângâiat şi de tors pentru o capodoperă?

Jorge Luis Borges, Boris Vian şi William S. Borroughs
Borges si pisica Boris Vian si pisica

Borroughs si pisica

Charles Bukowski, Albert Camus şi Truman Capote
Bukowski si pisica Camus si pisica Capote si pisica

Julio Cortazar, William Faulkner şi Allen Ginsberg
Cortazar si pisica Faulkner si pisica Ginsberg si pisica

Ernest Hemingway, Herman Hesse şi Hunter S. Thompson
Hemingway si pisica Hesse si pisica Thompson si pisica

Aldous Huxley, Jean Cocteau şi Jack Kerouac
Huxley si pisica Cocteau si pisica Jack Keouac si pisica

Mark Twain, Yukio Mishima şi Philip K. Dick
Mark Twain si pisica Mishima si pisica Philip K Dick si pisica

Jean-Paul Sartre, Stephen King şi Sylvia Plath
Sartre si pisica Stephen King si pisica Sylvia Plath si pisica

Oricum ar fi, nu este deloc deplasat ce am citit de curând şi în The Guardian, anume că scriitorii se pare că au un fetiş cu pisicile. Şi în cazul meu, nu cred că a existat vreo perioadă, începând cu vârsta de vreo zece ani, în care să îmi “lipsească” o felină.

autor:
Andrei Ruse
sursa

Postări populare de pe acest blog

Subway Performer Mike Yung - Unchained Melody (23rd Street Viral Sensation)

Degradarea morală a societăţii noastre este la fel de răspândită la vârf pe cât este la bază

TEMA: Revoltele din Marea Britanie David Cameron, Ed Miliband și întreaga noastră clasă politică s-au reunit ieri pentru a-i denunţa pe revoltaţi. Și, firește că aveau dreptate să spună că acţiunile acestor jefuitori, incendiatori și tâlhari sunt demne de dispreţ și criminale, și că poliţia ar trebui să primească mai mult sprijin. Dar toată această manifestare publică a șocului și-a indignării a avut ceva extrem de fals și ipocrit.  Căci deputaţii vorbeau despre teribilele evenimente din cursul săptămânii de parcă n-ar fi avut nimic de-a face cu ei. Eu, unul, nu pot accepta această ipoteză. De fapt, sunt de părere că avalanșa de criminalitate de pe străzile noastre nu poate fi disociată de degradarea morală prezentă în cele mai sus-puse cercuri ale societăţii britanice moderne. În ultimele două decenii, am asistat la un declin înspăimântător al standardelor morale în rândul elitei britanice și la apariţia unei culturi aproape universale a egoismului și a lăcomiei.

Casa Share, proiectul comunității online care schimbă vieți

Zeci de familii din România trăiesc în condiții inumane, fără căldură, lumină sau chiar fără mâncare. În multe județe din zona Moldovei (considerate județele cele mai sărace din țară) mii de copii își fac temele la lumina lumânării și dorm înghesuiți cu frații și surorile. Un ieșean s-a decis, din dorința de a face bine, să schimbe viața celor mai puțin fericiți. Bogdan Tănasă (foto) își dedică o bună parte din timp și resursele sale financiare pentru proiectul Casa Share, pe care l-a dezvoltat în urmă cu patru ani. Persoanele inimoase care fac parte din comunitatea online salvează oamenii sărmani. Casa Share a fost modalitatea prin care 20 de familii – în total 110 copii – au început să trăiască altfel. Am stat de vorbă cu Bogdan Tănasă care mi-a povestit despre proiect, despre implicarea oamenilor, ceea ce-l motivează și despre cum arată acum viața celor pe care i-a ajutat. continuarea articolului la editiadedimineata.ro   scrisă de Manuela Dinu