Lucian Merişca, scriitor de romane SF: ”Dacă nu ne putem face viaţa mai lungă, cel puţin s-o facem lată”

Lucian Merisca

Cu Lucian Merișca m-am intersectat pe la diverse lansări de carte şi am convenit să-i iau un interviu pentru Hyperliteratura. Interlocutorul meu a ales să-mi spună povestea sa autobiografică despre multiplele sale preocupări, despre cenaclul SF Quasar (celebru înainte de 1989), despre faptul că a practicat medicina şi despre călătoriile sale.

Lucian Merişca este scriitor de literatură SF, traducător, artist plastic, editor, redactor, realizator de emisiuni la Radiodifuziunea Română Iaşi etc. Este medic stomatolog ca formaţie și a absolvit masterul în studii europene. Din anii ’80 a publicat în Holograma, Science Fiction Magazin, Bursa de Est, Fantastic Magazin, Argonaut, SF Contact, Quark, Almanahul Anticipaţia, Jurnalul SF, Ştiinţă şi Tehnică, Supernova, CPSF Anticipaţia, Quasar, Spaţii enigmatice, Katharsis și în multe antologii colective.

Lucian Merișca - Deratizare
Volume publicate: Aventuri în Exterior (1998, editura Dealer), Deratizare (1999, editura Institutul European), Vincent & Karlenstein.Moarte bună,copii (2008, editura Bastion). Este primul scriitor român recomandat pentru Premiul Hugo – 2008 – pentru o nuvelă editată în SUA în 2007. Antologia în care a apărut lucrarea (în S.U.A. şi Franţa) a fost nominalizată de asemenea la Grand Prix de l’Imaginaire şi Nebula Award.

Eu am dorit să știu cum se împacă toate profesiile și lucrurile atât de diverse pe care le face. Dumnealui mi-a răspuns că dacă nu ne putem face viaţa mai lungă, cel puţin s-o facem lată… Iar asta, evident, nu se referă la un soi de carpe diem prost înțeles, acela de a ”pierde vremea prin localuri”, ci la o reinterpretare pe o sferă mult mai largă a proverbului multicultural Câte limbi ştii, de atâtea ori eşti om.

Astfel, în cazul domniei sale, reformularea ar suna, în propriile cuvinte, astfel: ”Câte preocupări, calificări/ meserii ai – atâtea vieţi trăieşti. De exemplu, eu sunt medic, jurnalist, scriitor, publicist, specialist în Studii Europene, terapeut alternativ (metafizician, practic), călător, fotograf, grafician, organizator de postrealităţi.”
Organizator de postrealități? Da, în cazul în care nu știați, Lucian Merișca este inițiatorul a două ideologii culturale – postrealitatea şi postvirtualitatea. Dar pentru Lucian Merișca, eticheta de scriitor de romane SF este mai degrabă un fel de povară sau cel puțin un lucru de care nu prea întrevede că va scăpa, spunând că ”am să fiu de mult timp mort şi n-o să îmi mai pot dezlipi aceasta etichetă de pe spate!”

Lucian Merișca este și fondatorul cenaclului SF Quasar din Iaşi în 1979, împreună cu fratele dumnealui, Dan Merișca (și dânsul un spirit universal – poet, traducător, animator SF și lista poate continua) și împreună cu alte personalități precum George Ceauşu, Radu Gavrilescu, Sorin Simion, Doru Pruteanu şi Sorin Antohi. Iată ce ne povestește Lucian Merișca despre acest cenaclu:

”Cristian Tudor Popescu sau Sorin Antohi, trecuţi şi ei prin cenaclul nostru,  numai ei ştiu cât au transpirat în speranţa ca lumea să uite de această apartenenţă sau origine literară a lor… CTP chiar a cântat prohodul SF-ului imediat după Revoluţie, lucru luat ad litteram de către N. Manolescu, astfel că SF-ul românesc are actualmente un certificat oficial de deces.

Totuşi, trebuie să recunosc că am făcut ceva pentru SF-ul românesc şi nu numai. De ar fi să amintesc numai fondarea, împreuna cu Dan Merişca, a “Clubului UNESCO Quasar” (cenaclu experimentat, care a dat vreo 30 de scriitori, şi care de mult timp nu mai este doar de SF). Ori faptul că în 2008 am devenit primul scriitor român recomandat pentru Premiul Hugo în SUA, pe baza unei proze publicate la TOR BOOKS, New York – cea mai importantă editură de science fiction şi fantasy, pe plan mondial. Recomandarea a venit din partea americanilor, deşi puteau şi românii să mă recomande, dar nu a fost aşa… Sunt multe de povestit despre SF şi sefiști…”

Sunt multe de povestit despre viața sa sinuoasă și caleidoscopică, despre activitățile care-l transformă într-un veritabil homo unviversalis. Iată pe scurt, micile povești din spatele medicului, jurnalistului, inițiatorului de curente literare SF și hoinarului Lucian Merișca:

”Ca medic, în cei 6 ani cât am profesat, am avut câteva mii de pacienți în Transilvania, Oltenia și Banat și am avut supriza ca, după mulţi ani, foştii pacienţi să îşi aducă aminte cu recunoştință/recunoaştere despre mine – mă refer la o întalnire întâmplătoare din comuna Eftimie Murgu, județul Caraş-Severin, după vreo 15 ani… Licenţa am dat-o în Psihologie, cu Prof. Dr. Rene Duda, tatăl Alteţei Sale Regale Radu, Principe al României.

Mi-am început cariera de jurnalist la Opinia Studenţească, la fel precum mulţi alţi jurnalişti şi publicişti actuali. Debutul în publicaţii şi în volum s-a produs însă mult mai devreme, din clasele primare, să zicem. După 1990, sunt redactor la Radiodifuziunea Română, Radio România Iaşi, unde am realizat nenumărate tipuri de emisiuni şi rubrici, dar m-am specializat pe minorităţi, ştiinţă, călătorii. Nu mi s-a permis niciodată să realizez o emisiune de science fiction, iar acum, nu ştiu dacă mă mai interesează. Am luat mai multe premii şi diplome internaţionale ca jurnalist.

Am avut emisiunile mele şi pe TVR naţional, am publicat în sute de reviste din ţară şi străinătate, pe diverse teme. Articolele mele despre Autonomie sunt citate şi de către unguri, cele despre Drepturile Omului şi Islam sunt recenzate în site-urile islamice, iar un comentariu despre Procesul UE vs. Microsoft a intrat în atenţia cercetătorilor americani care scriu Istoria IT.

Printre termenii lansaţi (şi practicaţi) de mine, sunt şi cei de Metafizici Practice, Postrealitate, Postvirtualitate. Cei care vor să citeasca un rezumat, îi invit pe acest link.

Îmi place să vorbesc despre cariera mea de călător… şi acum, dupa ce am mers din Italia şi până în Norvegia – şi de la Pacific (California) şi până la Pacific (Indonezia), chiar pot să îmi adaug şi această calificare… Am văzut vreo 40 de ţări din 4 continente, am fost în locuri celebre care nu mai există azi: într-o spărtură făcută prin Zidul Berlinului, pe Turnurile Gemene din New York, în Atlantida (chiar aşa…) sau în micronaţiunea hippy “Christiania”. Recent am urcat până aproape de Nirvana… în Muntele-Templu Borobudur, din Insula Java, la Sud de Ecuator… Sunt multe de povestit şi sper să nu mă opresc aici.”

autor:
SIRBU IULIAN
sursa