Așa cum e binecunoscutul caz al Versetelor Satanice, mai
există câteva cărți considerate a fi mai mult decât controversate, ci
de-a dreptul…periculoase. Acestea sunt cunoscute pentru reputația lor și
pentru faptul că stimulează instinctul (adormit, în unii oameni) al
violenței.
Unele dintre crimele petrecute în viața reală au fost legate de opere literare și astfel, următoarele cărți au ajuns să fie privite ca nefiind tocmai inofensive.
Versetele Satanice, Salman Rushdie
Una dintre cele mai rău famate cărți printre zeloșii religioși, arătată cu degetul ca fiind blasfemiatoare în gradul cel mai înalt cu putință. Publicat prima oară în 1988 în U.K, romanul acesta extrem de controversat nu a fost periculos doar pentru scriitor. După ce că autorul a primit sute de amenințări cu moartea, iar în Iran s-a pus pe capul său pedeapsa cu moartea, are și în ziua de azi se pare, gărzi de corp pe lângă el: ”Reverberația” produsă de această carte a omorât 50 de persoane. Atrocitatea s-a petrecut în comunitatea musulmană.
Deși Rushdie și-a reconfirmat în scris credința și și-a cerut iertare, oameni tot au murit în altercațiile produse de revoltele anti-Rushdie, un translator japonez a fost înjunghiat, iar un traducător italian a suprievițuit în urma unui atac. În 1993, niște învățați turci au refuzat, în cadrul Festivalului Literar Pir Sultan Abdal, să-l predea pe traducărul turc al cărții pe mâna extremiștilor. Aceștia, furioși, au dat foc hotelului unde erau cazați turcii, cauzând moartea a 37 de persoane. Rushdie și-a anulat planurile legate de participarea sa la Festivalul de Literatură Jaipur după ce au fost anunțate posibile atentate.
Rage (Furie), Stephen King
Primul roman al lui King este scris sub pseudonimul Richard Bachman și vorbește despre un elev de liceu care omoară profesori și ia ostatici pe toți elevii din clasă. Din momentul publicării sale, cartea a fost asociată cu unele crime care au avut un scenariu similar, inclusiv cazul elevului Michael Carneal, care a adus o armă la școală, a deschis focul asupra unui grup de tineri care se rugau și care apoi ceru: ”Omorâți-mă, vă rog.” Avea un exemplar al cărții în dulapul său de la școală. ”Incidentul cu acest elev a fost suficient pentru mine, spuse King în 1999. “L-am rugat pe editorul meu să scoată imediat cartea de pe piață.”
Agentul Secret, Joseph Conrad
Romanul lui Conrad, un studiu asupra terorismului, cu spioni și anarhiști, se spune că ar fi influențat foarte mult pe cel numit ”Unabomber”, Ted Kaczynski, care a dus o campanie de atentate cu bombă prin poștă. Se pare că acesta a citit cartea de câteva zeci de ori și ținea tot timpul un exemplar la el, identificându-se cu personajul Profesorului care, în roman, are tot timpul la el o bombă și e oricând pregătit să omoare pe toată lumea. Kaczynski a folosit și variațiuni ale numelui lui ”Conrad” pentru a se caza la hoteluri atunci când dorea să rămână anonim. Înainte de arestarea lui, Kaczynski trimisese 16 bombe către diferite locații din America, omorând trei oameni și rănind alți 23.
De veghe în lanul de secară, J.D. Salinger
Ucigașul lui John Lennon, Mark David Chapman, se știe că avea o copie a romanului lui Salinger la el când a fost săltat de poliție. În declarația scrisă de la secție, a precizat ”Aceasta este declarația mea” și s-a semnat ”Holden Caulfield”. În zilele de dinaintea crimei, el a reconstituit scenele din roman. Despre Lennon, a declarat: ”Voiam să mă întorc la hotel, dar nu am putut. Am așteptat până s-a întors. El știa unde stăteau rațele în timpul iernii, iar eu trebuia să aflu asta.”
După ce l-a împușcat pe Lennon, Chapman s-a apucat să recitească De veghe în lanul de secară în timp ce muzicianul murea. Nouă ani mai târziu, alt bărbat, Robert John Bardo, cel care a fost condamnat pentru asasinarea actriței Rebecca Schaeffer, a comis crima având în buzunarul său acest roman, deși el susține că era vorba doar de o coincidență.
Coliba Unchiului Tom, Harriet Beecher Stowe
Această carte, cu tot cu valențele sale pozitive legate de schimbarea socială, a cauzat și multă violență – cel puțin asta susține Abraham Lincoln. Din spusele sale, când o întâlnise pe Harriet Beecher Stowe pe la începutul Războiului Civil, Lincoln spuse gânditor: ”Iat-o, deci, pe micuța doamnă din cauza căreia a început războiul ăsta.”
Așa grăit-a Zarathustra, Friedrich Nietzsche
Nietzsche a fost asociat cu mai multe minți criminale de-a lungul timpului, cel mai cunoscut caz fiind cel al lui Hitler. Acesta le-a impus Așa grăit-a Zarathustra trupelor sale și îl citea pe Nietzsche într-un mod aproape religios. Hitler vizita deseori Muzeul Nietsche din Wiemar și își declara venerația pentru filosof prin fotografiile pe care și le făcea în fața bustului acestuia la care se prosterna și privea cuprins de adulație.
Portocala mecanică, Anthony Burgess
Filmul lui Stanely Kubrick după romanul lui Burgess se pare că a generat niște crime la indigo în Marea Britanie după câțiva ani de la lansare. Într-unul din aceste cazuri din 1972, un elev de 16 ani care și-a ucis un coleg mai tânăr de 14 ani, a recunoscut că prietenii i-au spus despre acest film, iar avocatul apărării a declarat în instanță că ”o legătura între crimă și această literatură de senzație, în acest caz Portocala mecanică, poate lua naștere dincolo de orice argument de natură rațională.” În alt caz, un grup de tineri a atacat și violat o fată, în timp ce cântau ”Singing in the rain”, aceeași melodie pe care o fredona Alex în film când săvârșea o faptă similară.
Colecționarul, John Fowles
În acest roman, un bărbat antisocial și incult ce colecționează fluturi, o răpește pe Miranda, fata pentru care dezvoltase o obsesie, și care era o tânără inteligentă și pasionată de artă. O ține închisă și în tot acest timp reușește să-și justifice acțiunile. Subiectul a fost asociat cu diferite crime și criminali, cum ar fi Leonard Lake un fanatic al acestei cărți care a răpit, violat și torturat femei, denumindu-și faptele ”Operațiunea Miranda”.
Seria Fundația, Isaac Asimov
În seriile sale futuriste, Asimov își imaginează un univers care, la un singur pas de o eră întunecată ce ar dura aproape treizeci de mii de ani, își are singura speranță de supraviețuire în ideile matematicianului Hari Seldon și grupului său de oameni de știință care, la un moment dat, aveau să pună bazele unei noi religii.
Cultul japonez Aum Shinrikyo ce prevestea apocalipsa, declarase că s-au inspirat din seriile lui Asimov. Pentru că apocalipsa nu a venit când aceștia credeau că urma să se întâmple, au lansat un gaz otrăvitor în pasajul subteran de la metroul din Tokio, omorând 12 oameni și rănind peste 5. 000.
autor:
Unele dintre crimele petrecute în viața reală au fost legate de opere literare și astfel, următoarele cărți au ajuns să fie privite ca nefiind tocmai inofensive.
Una dintre cele mai rău famate cărți printre zeloșii religioși, arătată cu degetul ca fiind blasfemiatoare în gradul cel mai înalt cu putință. Publicat prima oară în 1988 în U.K, romanul acesta extrem de controversat nu a fost periculos doar pentru scriitor. După ce că autorul a primit sute de amenințări cu moartea, iar în Iran s-a pus pe capul său pedeapsa cu moartea, are și în ziua de azi se pare, gărzi de corp pe lângă el: ”Reverberația” produsă de această carte a omorât 50 de persoane. Atrocitatea s-a petrecut în comunitatea musulmană.
Deși Rushdie și-a reconfirmat în scris credința și și-a cerut iertare, oameni tot au murit în altercațiile produse de revoltele anti-Rushdie, un translator japonez a fost înjunghiat, iar un traducător italian a suprievițuit în urma unui atac. În 1993, niște învățați turci au refuzat, în cadrul Festivalului Literar Pir Sultan Abdal, să-l predea pe traducărul turc al cărții pe mâna extremiștilor. Aceștia, furioși, au dat foc hotelului unde erau cazați turcii, cauzând moartea a 37 de persoane. Rushdie și-a anulat planurile legate de participarea sa la Festivalul de Literatură Jaipur după ce au fost anunțate posibile atentate.
Primul roman al lui King este scris sub pseudonimul Richard Bachman și vorbește despre un elev de liceu care omoară profesori și ia ostatici pe toți elevii din clasă. Din momentul publicării sale, cartea a fost asociată cu unele crime care au avut un scenariu similar, inclusiv cazul elevului Michael Carneal, care a adus o armă la școală, a deschis focul asupra unui grup de tineri care se rugau și care apoi ceru: ”Omorâți-mă, vă rog.” Avea un exemplar al cărții în dulapul său de la școală. ”Incidentul cu acest elev a fost suficient pentru mine, spuse King în 1999. “L-am rugat pe editorul meu să scoată imediat cartea de pe piață.”
Romanul lui Conrad, un studiu asupra terorismului, cu spioni și anarhiști, se spune că ar fi influențat foarte mult pe cel numit ”Unabomber”, Ted Kaczynski, care a dus o campanie de atentate cu bombă prin poștă. Se pare că acesta a citit cartea de câteva zeci de ori și ținea tot timpul un exemplar la el, identificându-se cu personajul Profesorului care, în roman, are tot timpul la el o bombă și e oricând pregătit să omoare pe toată lumea. Kaczynski a folosit și variațiuni ale numelui lui ”Conrad” pentru a se caza la hoteluri atunci când dorea să rămână anonim. Înainte de arestarea lui, Kaczynski trimisese 16 bombe către diferite locații din America, omorând trei oameni și rănind alți 23.
Ucigașul lui John Lennon, Mark David Chapman, se știe că avea o copie a romanului lui Salinger la el când a fost săltat de poliție. În declarația scrisă de la secție, a precizat ”Aceasta este declarația mea” și s-a semnat ”Holden Caulfield”. În zilele de dinaintea crimei, el a reconstituit scenele din roman. Despre Lennon, a declarat: ”Voiam să mă întorc la hotel, dar nu am putut. Am așteptat până s-a întors. El știa unde stăteau rațele în timpul iernii, iar eu trebuia să aflu asta.”
După ce l-a împușcat pe Lennon, Chapman s-a apucat să recitească De veghe în lanul de secară în timp ce muzicianul murea. Nouă ani mai târziu, alt bărbat, Robert John Bardo, cel care a fost condamnat pentru asasinarea actriței Rebecca Schaeffer, a comis crima având în buzunarul său acest roman, deși el susține că era vorba doar de o coincidență.
Această carte, cu tot cu valențele sale pozitive legate de schimbarea socială, a cauzat și multă violență – cel puțin asta susține Abraham Lincoln. Din spusele sale, când o întâlnise pe Harriet Beecher Stowe pe la începutul Războiului Civil, Lincoln spuse gânditor: ”Iat-o, deci, pe micuța doamnă din cauza căreia a început războiul ăsta.”
Nietzsche a fost asociat cu mai multe minți criminale de-a lungul timpului, cel mai cunoscut caz fiind cel al lui Hitler. Acesta le-a impus Așa grăit-a Zarathustra trupelor sale și îl citea pe Nietzsche într-un mod aproape religios. Hitler vizita deseori Muzeul Nietsche din Wiemar și își declara venerația pentru filosof prin fotografiile pe care și le făcea în fața bustului acestuia la care se prosterna și privea cuprins de adulație.
Filmul lui Stanely Kubrick după romanul lui Burgess se pare că a generat niște crime la indigo în Marea Britanie după câțiva ani de la lansare. Într-unul din aceste cazuri din 1972, un elev de 16 ani care și-a ucis un coleg mai tânăr de 14 ani, a recunoscut că prietenii i-au spus despre acest film, iar avocatul apărării a declarat în instanță că ”o legătura între crimă și această literatură de senzație, în acest caz Portocala mecanică, poate lua naștere dincolo de orice argument de natură rațională.” În alt caz, un grup de tineri a atacat și violat o fată, în timp ce cântau ”Singing in the rain”, aceeași melodie pe care o fredona Alex în film când săvârșea o faptă similară.
În acest roman, un bărbat antisocial și incult ce colecționează fluturi, o răpește pe Miranda, fata pentru care dezvoltase o obsesie, și care era o tânără inteligentă și pasionată de artă. O ține închisă și în tot acest timp reușește să-și justifice acțiunile. Subiectul a fost asociat cu diferite crime și criminali, cum ar fi Leonard Lake un fanatic al acestei cărți care a răpit, violat și torturat femei, denumindu-și faptele ”Operațiunea Miranda”.
În seriile sale futuriste, Asimov își imaginează un univers care, la un singur pas de o eră întunecată ce ar dura aproape treizeci de mii de ani, își are singura speranță de supraviețuire în ideile matematicianului Hari Seldon și grupului său de oameni de știință care, la un moment dat, aveau să pună bazele unei noi religii.
Cultul japonez Aum Shinrikyo ce prevestea apocalipsa, declarase că s-au inspirat din seriile lui Asimov. Pentru că apocalipsa nu a venit când aceștia credeau că urma să se întâmple, au lansat un gaz otrăvitor în pasajul subteran de la metroul din Tokio, omorând 12 oameni și rănind peste 5. 000.
autor: