Bernard Pivot: Îmi pare rău că nu l-am putut intervieva pe Cioran

Jurnalistul Bernard Pivot, aflat la Bucureşti ca invitat la Salonul de Carte Bookfest, a declarat într-un interviu acordat MEDIAFAX că îi pare rău că nu l-a putut intervieva pe Emil Cioran într-una din emisiunile sale, fiind un autor care contează foarte mult şi pe care îl apreciază în mod special.


Realizatorul de emisiuni culturale celebre la televiziunea franceză şi editorialistul Bernard Pivot a vorbit în interviu despre ce este esenţial şi a rămas neschimbat în meseria de jurnalist cultural pe care o practică de peste 40 de ani, dar şi despre dificultăţile pe care le presupune în prezent, despre întâlnirea cu scriitorii şi importanţa cărţii în societatea contemporană.

Pivot s-a exprimat şi în ceea ce priveşte atitudinea faţă de străini în Franţa, diferenţiind între ceea ce se întâmplă în domeniul cultural şi ceea ce se întâmplă în economie, dar şi privind evoluţia limbii franceze, o altă pasiune de-o viaţă, pe lângă literatură.

Deşi vorbeşte în primul rând de întâlnirea cu scriitorii şi provocarea unor "confidenţe" ale acestora ca despre cea mai frumoasă parte a meseriei lui, Bernard Pivot consideră că cel mai frumos compliment care i se poate face este că a redat publicului gustul pentru lectură.

Redăm integral interviul acordat de Bernard Pivot agenţiei MEDIAFAX:

Reporter: Care consideraţi că este cea mai frumoasă parte din activitatea de jurnalism cultural?

Bernard Pivot: Pentru mine, este întâlnirea creatorilor, este ceea ce am făcut toată viaţa în presa scrisă şi la televiziune - contactul cu creatorii, mai ales cu scriitorii, în cazul meu, să îi întreb despre motivele pentru care şi felul în care şi-au creat opera, acest schimb, încercarea de a obţine confidenţe de la creatori şi mai ales transmiterea către public, pentru ca acesta să le cunoască opera, şi insuflarea dorinţei de a şti mai mult. Pentru mine, jurnalismul cultural, aşa cum l-am practicat, este contactul cu scriitorii.

Reporter: Dar există această percepţie că scriitorii sunt mai degrabă retraşi şi că este dificil să îi faci să vorbească despre opera lor, să poarte un dialog, să se deschidă către public. Cum faceţi dumneavoastră?

Bernard Pivot: Ştiţi, cea mai bună metodă de a intervieva un scriitor este să îi citeşti cartea, cu atenţie, luând notiţe, fiind atent la stil, la idei, la sentimente, să încadrezi cartea în opera, în perspectiva autorului, apoi să ajungi în faţa lui cu o cunoştere nu perfectă, dar îndeajuns de nuanţată asupra operei acelui scriitor. Şi de acolo, întrebările vin natural, dintr-o curiozitate de genul "de ce?" şi "cum?", pe care am evocat-o mai devreme. Cred că ce este esenţial în intervievarea unui scriitor este să manifeşti curiozitate, pasiune şi, în acelaşi timp, fiind jurnalist, să rămâi modest în faţa creatorului, să nu încerci totuşi să-i arăţi tu lui, să nu fii prostit de răspunsurile sale, de tăcerile sale, să încerci mereu să obţii cele mai bune răspunsuri posibile şi, în orice caz, să faci în aşa fel încât răspunsurile să lămurească publicul, să nu uiţi niciodată de prezenţa publicului, de faptul că toate întrebările şi toate răspunsurile sunt pentru public şi trebuie să îl facă pe acesta să cumpere, să citească opera.

Reporter: Cum a evoluat interesul publicului pentru literatură, pentru astfel de discuţii pe teme culturale? Se vorbeşte despre o presă din ce în ce mai vulgarizată, mai preocupată de senzaţional. Cum faceţi să menţineţi interesul publicului?

Bernard Pivot: Eu cred că nu s-a schimbat nimic - rămâne valabilă manifestarea curiozităţii, pasiunii, interesului faţă de creaţie. În ziua în care jurnalistul îşi pierde curiozitatea, întrebările sale devin în mod fatal mai puţin interesante. Dacă am inventat Facebook-ul, blogurile, Twitter-ul, nu înseamnă că motivele fundamentale pentru care un jurnalist intervievează un scriitor s-au schimbat. Acestea sunt mereu acelaşi. Pentru că, în ziua de azi, este foarte uşor să consulţi arhive pe internet, munca jurnalistului este facilitată, dar misiunea sa fundamentală nu s-a schimbat - el trebuie să încerce în continuare să pună întrebări cât mai clare, cât mai percutante şi cât mai semnificative, în interesul publicului.

Reporter: Dar interesul publicului nu s-a schimbat, în condiţiile în care există, pe lângă această accesibilitate, şi o creştere a posibilităţilor de divertisment facil?

Bernard Pivot: Da, este mai greu în prezent să reţii atenţia publicului faţă de manifestările culturale, şi mai ales în rândul tinerilor, pentru că sunt solicitaţi de toate aceste forme de comunicare, de jocuri, de filmuleţe - de pe calculator au acum acces la posturile de televiziune, la cinema, la muzică, aşa că efectiv este mai greu în ziua de azi. O spun, cu multă modestie, astăzi este mai greu să fii jurnalist cultural, astăzi este mai complicat să faci o emisiune culturală la televiziune decât era acum 20 - 30 de ani, când erau mai puţine posturi, mai puţină concurenţă, mai puţină presiune comercială, presiune a audienţei. În prezent, este mai greu pentru un scriitor şi pentru un jurnalist specializat în literatură să se facă auziţi, în special în rândul tinerilor, decât în urmă cu 20 - 30 de ani.

Reporter: Cum aţi argumenta că lectura rămâne în continuare ceva "cool"?

Bernard Pivot: Mai întâi să observăm ceva: când un politician, un om de ştiinţă, cineva aflat sub reflectorul actualităţii vrea să spună ceva, ce face? Scrie o carte sau face în aşa fel încât să se scrie o carte despre el, nu o scrie el însuşi întotdeauna. Dar cartea rămâne mesajul esenţial, vectorul esenţial prin care se difuzează idei sau este relatată o experienţă. Cartea rămâne, aşa cum era acum 50 sau 100 de ani, mijlocul indispensabil prin care vom încerca să ajungem la public. Este un punct important - în ciuda tuturor concurenţilor pe care îi are în ziua de azi, cartea rămâne vectorul esenţial de comunicare. Pe urmă este ceva mai complicat, (cartea n.r.) trebuie să ajungă în librării, unde are mulţi competitori - alte cărţi - şi apoi toate solicitările adresate publicului - o grămadă de lucruri - ficţiunea, televiziunea, jocurile şi acolo este nevoie de multă răbdare, de multă muncă, de un efort combativ al jurnalistului să îşi impună rubrica literară sau de cinema şi mai ales trebuie să ştie să se facă citit, ascultat. Repet, este mai complicat să fii jurnalist cultural astăzi, decât în urmă cu 20, 30 sau 50 de ani.

Reporter: Abordaţi şi tema multiculturalismului, a imigraţiei în emisiunea "Double je". Care este astăzi atitudinea publicului faţă de această temă, a străinului care trăieşte în Franţa, într-un mediu politic şi social mai degrabă ostil, în condiţiile crizei?

Bernard Pivot: În mediul cultural, multiculturalismul este foarte bine primit. În domeniul muncii, a ajuns să fie o problemă cu imigranţii. Dar în domeniul cultural, este cât se poate de acceptabil ca un regizor român să vină să pună în scenă o piesă la Paris, ca actori polonezi sau africani să fie distribuiţi în filme produse la Paris, niciodată nu s-au tradus atâtea cărţi în Franţa, deci cred că există diferenţe în ceea ce priveşte acceptarea diferenţei în domeniul cultural, faţă de această crispare pe care o întâlnim astăzi în Franţa şi în alte ţări, din cauza crizei, faţă de străinii care vor să se stabilească şi să muncească în ţara respectivă. Multiculturalismul este conservat în prezent în ciuda acestui refuz al străinului. Nu cred că criza provoacă crispare în rândul publicului faţă de oamenii care vin să lucreze în Franţa (în domeniul cultural, n.r.), ceea ce bineînţeles nu este valabil în domeniile economiei.

Reporter: În ce măsură poate fi schimbată această atitudine faţă de străini prin cultură?

Bernard Pivot: Cultura este însuşi exemplul primirii, acceptării diferenţei. Am făcut o emisiune ca "Double je" tocmai pentru a le spune oamenilor, efectiv, că nu numai noi, care ne-am născut în spaţiul culturii şi limbii franceze, aducem ceva, ci şi cei care vin din afară, care ne-au adoptat limba şi care creează opere de artă. Primirea românilor are totuşi o tradiţie în Franţa, unde aceştia au avut o influenţă considerabilă - Tristan Tzara, care a adus curentul suprarealist în Franţa, era român. Scriitorii români, americani, maghrebieni, dar şi actorii, regizorii străini care lucrează în Franţa, care s-au stabilit în Franţa, care sunt difuzaţi în Franţa sunt numeroşi. Nu trebuie uitat nici faptul că mai mulţi scriitori americani nu ar fi ajuns la nivelul actual dacă Franţa nu i-ar fi sprijinit - Nabokov a fost foarte repede recunoscut în Franţa, Hemingway la fel, Faulkner este un scriitor care datorează mult Franţei, pentru că primii săi cititori importanţi au fost francezi. Cred că primirea unei culturi străine continuă astăzi în Franţa în ciuda crizei.

Reporter: Există cineva pe care vi l-aţi fi dorit ca interlocutor, dar nu aţi putut să-l aveţi invitat într-o emisiune?

Bernard Pivot: Da, un autor român care trăia în Franţa şi pe care nu l-am putut avea, este vorba de Cioran, care nu voia să apară la televizor, la radio. Îmi pare foarte rău că nu l-am putut intervieva pentru că este un autor care contează foarte mult în literatura francofonă şi pe care îl apreciez în mod special, chiar dacă este de un pesimism foarte sumbru, dar mi-ar fi plăcut să îl am ca invitat. Mai sunt şi alţii...

Reporter: Ce aţi fi vrut să îl întrebaţi?

Bernard Pivot: Nu este vorba de întrebări, mi-ar fi plăcut să-l fac să-şi povestească viaţa, să vorbească despre cum a învăţat franceza, cum reuşea să scrie într-o franceză perfectă, nefiind limba sa maternă, cum îşi scria cărţile, mi-ar fi plăcut să-i văd manuscrisele, cum lucra, cum îşi relua textele de la un an la altul, cum le corecta. Mi-ar fi venit spontan în minte o grămadă de întrebări.

Reporter: Care este atitudinea dumneavoastră faţă de toate schimbările din limba franceză, care se petrec foarte repede? Sunt benefice sau dimpotrivă?

Bernard Pivot: Mi se pare normal ca o limbă să evolueze. O limbă care rămâne înţepenită este o limbă care moare. Trebuie deci (ca limba franceză, n.r.) să se modifice, dar trebuie să se modifice în bine. Ceea ce reproşez eu acum limbii franceze este o americanizare excesivă. Există şi o tradiţie în limba franceză de a introduce noi cuvinte - au fost cuvinte arabe, scandinave, persane şi engleze, dar cred că în prezent sunt interiorizate prea multe cuvinte anglo-americane, uneori în detrimentul celor franceze. Când aceste cuvinte americane desemnează ceva ce nu exista înainte, în special în domeniul tehnologiei - de ce nu? -, în schimb, când iau locul cuvintelor împământenite din franceză, nu cred că e foarte bine. Dar, încă o dată, cred că este bine ca o limbă să evolueze, să se simplifice şi nu invers, cred că franceza este o limbă foarte complicată şi nu trebuie să se complice în plus.

Reporter: Ce faceţi ca distracţie, în afara lecturii?

Bernard Pivot: Lectura este oricum o formă de divertisment. Merg adesea la cinema, adică încerc să ajung cât mai des, sunt un fan înfocat al fotbalului, aşa că mă duc pe stadion sau urmăresc meciuri la televizor, şi iubesc muzica, aşa că, de exemplu, vara merg la concerte şi, când pot, la operă.

Reporter: Divertisment mai neserios, deloc? Nu vă uitaţi la seriale sau la televizor pur şi simplu?

Bernard Pivot: Nu mă uit deloc la seriale, la televizor îmi place să urmăresc ştirile, evenimentele sportive - mi se par formidabile atletismul, rugbiul, fotbalul, înotul, o să mă uit mult la Jocurile Olimpice -, emisiunile culturale care mă interesează şi reportaje despre ce se întâmplă în Siria, de exemplu, astfel de lucruri. Nu mă uit la seriale, la reality show-uri, nici filmele nu-mi place să le văd la televizor, prefer să mă duc la cinema.

Reporter: Cum vi s-a părut primirea de care aţi avut parte aici şi v-aţi putut forma o părere despre mediul cultural românesc?

Bernard Pivot.: Este dificil de apreciat, sunt aici de mai puţin de 48 de ore şi evident nu întâlnesc decât români care vorbesc franceză, aşa că e o viziune oarecum falsă asupra mediului cultural, dar plăcută şi stimulantă. Am fost primit foarte bine, sunt încântat şi constat că mă bucur de un fel de popularitate în mediul intelectual, ceea ce mă miră mult, dar acesta este efectul televiziunii care depăşeşte graniţele. Am făcut o emisiune la Iaşi acum opt ani ("Double Je spécial Iaşi", în iunie 2004, n.r.), iar oamenii sunt drăguţi să-şi amintească de ea. Şi apoi această curiozitate pe care o am faţă de scriitori, oricare ar fi ei, văd că este manifestată şi faţă de mine, ceea ce mă flatează.

Reporter: Care este cel mai frumos compliment pe care l-aţi primit din partea unui interlocutor?

Bernard Pivot: Cel mai frumos compliment pe care mi-l fac francezii sau alţi oameni este când îmi spun: "Mi-aţi redat gustul pentru lectură, mi-aţi insuflat dorinţa de a citi cărţi şi aceasta nu m-a mai lăsat, continuu să fiu un cititor pasionat". E cel mai frumos compliment care mi se poate face.

Reporter: Dar de la un scriitor invitat într-o emisiune?

Bernard Pivot: Pentru mine nu asta contează atât de mult, contează publicul care citeşte. Aceste emisiuni sunt făcute pentru a încuraja publicul să citească, nu numai pentru a da cuvântul unui scriitor, pentru a spune oamenilor: citiţi, reluaţi lectura.

Bernard Pivot, născut pe 5 mai 1935, la Lyon, este jurnalist şi moderator al unor emisiuni culturale din Franţa, precum şi membru al Academiei Goncourt, care acordă prestigiosul premiu literar francez omonim.

După un stagiu la publicaţia Le progrès din Lyon, s-a alăturat echipei Figaro littéraire în 1958. În 1970, prezenta un program de radio umoristic, în care erau adesea abordate chestiuni politice, emisiunea nefiind apreciată de preşedintele francez din acea vreme, Georges Pompidou. Un an mai târziu, la închiderea publicaţiei Figaro littéraire, Pivot a început să scrie pentru cotidianul Le Figaro, de unde a plecat în 1974, creând o nouă publicaţie, revista Lire, un an mai târziu.

În televiziune, a realizat emisiuni culturale ca "Apostrophes" (1975 - 1986), "Bouillon de culture" (1991 - 2001) şi "Double je" (2002 - 2005). În 1985, alături de lingvistul Micheline Sommant, a înfiinţat concursul anual Campionatele de ortografie.

Pe 10 aprilie 2008, Bernard Pivot a devenit membru onorific al Ordinului Canadei.

La cea de-a şaptea ediţie a Salonului de carte Bookfest - care a debutat miercuri şi se va încheia duminică -, printre alte manifestări la care participă, Bernard Pivot a dat curs cererii de a face o "Mare Dictare" - test public de limba franceză pentru care este celebru, dar pe care nu îl mai practică de mult timp - pentru francofonii români, astfel că mai multe zeci de persoane au stat joi cu capetele plecate spre o foaie de hârtie şi cu urechile ciulite, iar apoi şi-au corectat singure greşelile.

sursa
sursa foto