Ateliere de scriere creativă – Mystery & Thriller Festival 2012, Cetatea Râșnov

Mystery & Thriller Festival, a doua ediție – 150 de ani de roman polițist românesc

Obiectivul principal al festivalului este să aducă pasionaților genului o ofertă completă: posibilitatea de a achiziționa ultimele apariții de carte și jocuri pe calculator, de a viziona filme reprezentative pentru gen, de a se bucura de savoarea întâlnirilor cu autorii, de a participa la jocuri interactive tematice, la workshop-uri și tabăra de scriere creativă, la dezbateri și conferințe incitante, alături de jurnaliști și nume de referință. Nu vor lipsi nici concertele susținute de trupe cu priză la public pe scenele din Cetate și din oraș. Și, desigur, Marea Gală, care va încheia festivalul.

Crime Fiction Workshops

Începând cu ziua de luni 18 iunie 2012 şi până în ziua de 23 iunie 2012 vor avea loc în medie câte două ateliere pe zi. Temele ce vor fi abordate la aceste ateliere sunt următoarele: alegerea subiectului şi a personajelor, planificarea acţiunii, dialogul, teme celebre, scenaristică, manipulare, media, ghid editorial, sfaturi practice pentru tinerii autori, plotul istoric, despre serviciile secrete la noi şi în lume, filme celebre realizate după romane celebre, istorie şi crime fiction, medicină legală, arme albe şi arme de foc etc.

Conferenţiarii care vor susţine aceste ateliere sunt specialişti cu multă experienţă în domeniu; printre ei amintim: George Arion, Bogdan Ficeac, Monica Ramirez, Bogdan Hrib, Tony Mott, Daniel David, Mireille Radoi, Lucia Verona, Oana Mujea, Răzvan Dolea, Octavian Buda. În fiecare zi vor avea loc proiecţii de film şi discuţii pe diferite teme. Programul final va fi anunţat participanţilor, prin email, cu maxim 10 zile înainte de începerea taberei de creație.

Meșteșugul cuvintelor

Scrierea creativă are definiții din cele mai diverse. De la tehnica scrisului și abilitatea în sondarea textului, până la redarea unor subtilități de stil sau percepția corectă a metaforizării.
Atelierul pe care vi-l propunem este gândit ca o parte introductivă în procesul scrierii creative, definită pe axa formulării fericite a unor mixaje imaginative.

Sună complicat? De fapt nu e…

Învățam doar să scriem așa cum trebuie să scriem. Perfecționăm o terapeutică a imaginației, explorând ceea ce ne conturează. Cursul se bazează pe ideea interactivității și a relaxării, oferind o cale de a vă încerca limitele, reacțiile, stilul și hotărârea în scris. Atelierul este precum un psiholog bun, vă lasă pe voi să faceți toată treaba, să căutați, să răscoliți, să cotrobăiți prin toate cotloanele până vă găsiți propriile răspunsuri, stilul și propria voce. Nu mai vorbim despre faptul că locațiile vor fi dintre cele mai variate și originale. Ce părere aveți despre un atelier de creație la miezul nopții și la lumina făcliilor în Cetatea Râșnov? Surprizele se vor ține lanț, toate concepute special pentru a vă ajuta să vă descătușați imaginația și să vă descoperiți propria voce.

A fi sau a nu fi… scriitor

Ce anume determină pe cineva să devină scriitor? Probabil un simplu incident – unul care se întâmplă destul de devreme în viață și care ascute curiozitatea de sine. Așa s-a întâmplat și în cazul lui José Saramago, primul scriitor în limba Portugheză care a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Fiul unor țărani care nu știau să citească, crescut într-o casă în care nu existau cărți, a ajuns în 40 de ani de la muncitor, la editor. Împlinise deja 60 de ani înainte să fie recunoscut drept un scriitor consacrat. Când era copil, își petrecea vacanțele la bunici, într-un sat numit Azinhaga. Într-o zi, bunicul lui a suferit un atac de cord și a fost transportat la Lisabona pentru tratament. Saramago își amintea cum înainte de-a pleca, bunicul său a ieșit în grădina casei sale, unde se aflau câțiva copaci, și i-a îmbrățișat pe toți, unul câte unul, luându-și la revedere și spunându-le că nu avea să se mai întoarcă.

—Dacă nu te marchează pe viață să vezi așa ceva, înseamnă că nu ești capabil de sentimente, își amintea Saramago.

Începeți cu emoția aceea pură. Și apoi transformați-o în cuvinte.

Reguli pro imaginație

Oricine poate deveni scriitor, cu condiția să simtă în adâncul sufletului că are ceva important de spus. O poveste de povestit, pe care nimeni n-a mai povestit-o până atunci. Nu contează ce gen de carte vă decideți să scrieți. Nu există regulă mai importantă decât că trebuie să fie foarte, foarte interesantă. Poate fi tristă, veselă, înfricoșătoare, plină de aventuri, dar cel mai important este să nu plictisească cititorul.

Însă, chiar dacă porniți de la o idee bună, care ar putea deveni o poveste foarte atractivă, de cele mai multe ori vă lipsesc cunoștințele de bază, tehnica și iscusința pentru a transforma acea idee într-o carte. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să vă îngrădiți imaginația și talentul. Există impresia greșită că dacă se respectă câteva reguli de bază, talentul este ucis din fașă. Și culmea, această concepție greșită se adresează în mod exclusiv scriitorilor.

În orice altă formă de exprimare artistică, fie că este vorba despre dans, muzică, pictură, sculptură, nimeni nu pune la îndoială faptul că numai talentul este total insuficient fără o bază foarte solidă. O apariție pe scenă a unei persoane care mustește de talent, dar care nu a luat niciodată lecții de balet, neavând astfel o fundație pe care să poată lucra, s-ar transforma în mod sigur într-un moment penibil. De ce cred unii oare, că nu se întâmplă la fel și în ceea ce privește arta de a scrie o carte?

Indiferent de cât de mult talent are un scriitor, indiferent de cât de genială este ideea unui roman, dacă acel scriitor nu știe să creeze pe marginea unor reguli de bază, poate avea surpriza ca cititorul să-i abandoneze cartea după numai câteva pagini, catalogând-o drept prost scrisă.

Tuturor ni s-a întâmplat să începem să citim o carte, a cărei idee principală să ne fi atras foarte mult la început, dar să renunțăm destul de repede datorită stilului neatrăgător și în special a greșelilor datorate nerespectării celor câteva reguli de bază.

De cele mai multe ori, cititorul nu știe cum se scrie o carte, însă știe foarte bine cum trebuie să sune o carte. Știe să facă imediat diferența între un scriitor talentat care respectă regulile de bază, creând astfel în mod profesionist, și un scriitor la fel de talentat, dar care scrie la voia întâmplării într-o voce cu iz de amator.

Mare atenție, deci! Odată catalogat drept un scriitor prost, este foarte greu să mai schimbați opinia potențialilor cititori.

Arta scrisului

Literatura se deosebește de toate celelalte genuri de artă prin faptul că materialul cu care lucrează artistul este dialectul vieții. Cuvântul. Autorul își țese mozaicul prin cuvinte, devenind un arhitect literar al expresiilor, sinonimelor, comparațiilor, descrierilor și metaforelor cu ajutorul cărora își construiește propria lume, o lume care devine tangibilă în interiorul unei cărți.

Ceea ce atrage cititorul la arta unui arhitect literar iscusit este tocmai contrastul cuvintelor. Cuvintele banale pe care le folosim la cumpărături ori în timpul unei conversații, pot stoarce lacrimi, smulge zâmbete, creând emoții puternice numai printr-o simplă atingere de stil. Combinate în aluzii discrete, sau înșiruite în descrieri ale unor imagini ce devin vii în mintea celor care le citesc, cuvintele prind viață în paginile unei cărți.

Este formidabil că prin mânuirea iscusită a cuvintelor, autorul poate crea lumi paralele în care cititorul experimentează emoții reale; se dedublează, observă și simte prin intermediul unui personaj, gustând cu nesaț din identitățile multiple care trăiesc printre paginile unei cărți. Cuvintele crează impresii, imagini, speranțe. Construiesc conexiuni psihologice și ne influențează gândirea. Și din moment ce gândurile ne determină acțiunile, atunci putem considera că există o legătură extrem de puternică între acțiunile noastre și cuvinte. Cuvintele pot nărui entuziasmul, pot afecta respectul de sine, pot deprima și anula evoluția firească a sentimentelor, sau pot motiva, oferi speranță, pot declanșa viziuni spectaculare.

Cuvintele unei cărți se aseamănă cu niște ființe vii, capabile să crească, să se transforme, să se propage, influențând lumea în feluri diferite, direct și indirect, prin cei cu care au intrat în contact. Poate nu v-ați gândit niciodată la un cuvânt ca a fi viu, însă gândiți-vă la cuvintele vorbite și scrise acum sute de ani, trecute din generație în generație, care par la fel de vii acum ca și atunci.

Cuvintele scrise nu vor dispărea niciodată. Ele ne fac mai buni, mai răi, ne ridică, ne coboară, ne rănesc, sau ne vindecă inimile. Cuvintele scrise pot rupe alianțe de o viață, pot genera războaie. Ne pot salva, ori distruge și ca indivizi și ca specie. Atunci când nu sunt privite numai ca niște grupuri de litere, ci împletite în gânduri și emoții, cuvintele reprezintă cel mai puternic drog folosit de umanitate. Puterea lor poate inspira generații întregi, poate salva, vindeca, încuraja și motiva pe oricine.

sursa