Poezia suedeză cucereşte Premiul Nobel

„Cânt Haydn după o zi neagră/ şi simt căldura simplă în mâini./Clapele vor. Ciocănele blânde bat./ Rezonanţă verde, vivace şi calmă./ Rezonanţa spune că există libertate,/ că există cineva care nu plăteşte tribut împăratului./ Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene/ şi îl imit pe cel ce priveşte lumea cu seninătate./ Înalţ steagul haydnian – semn că:/ "Nu ne predăm. Dar vrem pace."/ Muzica este o casă de sticlă pe panta/ unde pietre galopează, pietre se rostogolesc./ Şi pietrele străbat sticla,/ dar fiecare geam rămâne intact." Poemul se numeşte „Allegro" şi face parte dintr-un volum ce va apărea anul acesta la Editura Polirom, în traducerea lui Dan Shafran. Volum, semnat de laureatul de ieri al „Premiului Nobel pentru literatură", poetul suedez Tomas Gösta Tranströmer.

Peter Englund, secretarul perpetuu al Academiei Suedeze, a dat citire, la anunţarea laureatului, argumentului Comitetului Nobel: „... deoarece, prin imaginile sale condensate şi translucide, ne-a oferit o perspectivă proaspătă asupra realităţii... El scrie despre marile întrebări. Despre moarte, despre istorie şi memorie, despre natură", în poeme caracterizate „prin economia mijloacelor".

Academia suedeză a dejucat din nou pronosticurile care plasau pe primele locuri între favoriţi pe poetul sirian Adonis, în vârstă de 85 de ani, în luptă cu guvernul actual al ţării sale, urmat de Bob Dylan, chiar dacă alesul nu este un necunoscut. Premiul acordat lui Tranströmer a venit să consacre unul dintre cei mai apreciaţi, cei mai admiraţi şi mai iubiţi poeţi scandinavi în viaţă. În ultimii ani, în ziua acordării Premiului Nobel, un mare număr de ziarişti aşteptau pe treptele casei lui, convinşi că, în sfârşit, va fi laureat.

Născut la Stockholm în 1931, fiul unei învăţătoare şi al unui jurnalist care a divorţat de mama sa foarte repede, poetul a studiat la Universitatea din oraşul natal psihologia, istoria, religia şi literatura şi a lucrat apoi ca psiholog într-o instituţie pentru tineri delincvenţi. Prima colecţie de poezii, "17 Dikter" (17 Poeme) i-a fost publicată în 1954, cînd era încă student. Volumele "Hemligheter på vägen" (Secrets on the Way), din 1958, şi "Klangar och spar" (Windows and Stones, 1966) sunt rezultatul călătoriilor sale în Balcani, Spania şi Africa, în timp ce "Östersjöar" (1974) se apleacă asupra asupra tulburărilor istorice din regiunea baltică, asupra luptei între mare şi pământ. Întreaga lui operă a fost tradusă în Marea Britanie de Robin Fulton, „New Collected Poems", şi a fost reeditată în 1997. Ultima lui carte, „Marea enigmă", a fost publicată în 2004. După apariţia ei, colecţia lui Fulton a fost editată şi în SUA, în 2006. Anul acesta, o ediţie adusă la zi a creaţiei sale a apărut în Marea Britanie. De atunci poetul a încetat să scrie.

Tranströmer a publicat, în 1993, şi o scurtă autobiografie, intitulată „Amintirile mă privesc".

Poet original, ceea ce este greu în Suedia, unde sunt mulţi mari poeţi, iar poezia este foarte preţuită, îşi datorează identitatea puternică unui amestec de expresionism şi punere în scenă a angoaselor lumii contemporane, cu un baroc al imaginilor poetice. Poezia datoreaza mult şi muzicii, Tranströmer fiind şi un bun pianist. De ani buni, acest Premiu Nobel era aşteptat inclusiv de nume importante ale criticii din Statele Unite, unde este mult tradus şi este privit ca un şef de şcoală.

„Trezirea este o săritură cu paraşuta din vise"

Considerat de o bună parte a criticii scandinave şi anglo-saxone unul dintre cei mai mari poeţi ai secolului al XX-lea, Tranströmer n-a fost niciodată afiliat unei universităţi, şcoli sau mişcări artistice, revistelor literare, unei edituri sau Academiei Suedeze. În pofida faptului că a publicat numai 15 cărţi în peste 50 de ani de scris, este considerat unul dintre „cei mai influenţi poeţi scandinavi din ultimele decenii". Arta lui urmăreşte conexiunile între conştient şi subconştient, între vizibil şi invizibil. Poemele încep de multe ori cu cuvinte simple şi plonjează apoi în mister. Scriitorul le caracterizează ca "locuri de întâlnire", în care întunericul şi lumina, interiorul şi exteriorul concurează pentru a oferi o legătură imediată cu lumea, istoria sau sinele.

Cu o imagistică puternică, construite de multe ori în jurul experienţelor personale şi traversate de dragostea lui pentru muzică şi natură, poemele sale suprarealiste sondează misterele minţii umane. „Trezirea este o săritură cu paraşuta din vise. Liber de tulburarea sufocantă, călătorul se scufundă în zona verde a dimineţii", se poate citi în preludiul la „Marea Enigmă".

Ultimele scrieri sunt mai întunecate, problemele existenţiale, viaţa, moartea, boala, revenind frecvent.

Pentru opera sa, tradusă în peste 60 de limbi, Tomas Tranströmer a fost răsplătit cu numeroase premii suedeze şi internaţionale, printre care Premiul Petrarca ( Germania) în 1981, Premiul pentru Literatură al Consiliului Nordic şi Premiul Internaţional Neustadt ( Statele Unite) în 1990, Premiul Nordic al Academiei Suedeze în 1991, Premiul Horst Bienek (Germania) în 1992, Premiul August acordat de Uniunea Editorilor din Suedia în 1996 şi Premiul "Cununa de aur" al Festivalului Internaţional de Poezie de la Struga în 2003.

În 1990, Transtromer a suferit un atac cerebral în urma căruia a rămas cu o pareză pe partea dreaptă şi n-a mai putut vorbi. A continuat însă să scrie, volumul "Sorgegondolen", publicat în 1996, vânzându-se în 30.000 de exemplare. La publicarea lui la Londra, cuvintele autorului au fost citite de alţii, el cântând la pian piese pentru mâna stângă, compuse special de compozitori suedezi care-l preţuiesc.

Cititorii români de poezie, atâţia câţi sunt, nu se întâlnesc pentru prima dată cu numele lui Tranströmer. Mai mult, scriitorul suedez a vizitat România în 2003, cu ocazia lansării, la librăria "Cărtureşti, a volumului de poeme "Pagini din cartea nopţii", iar în 2005 a apărut în limba română un al doilea volum, "Taina cea mare", ambele traduse de suedezul născut în România, Dan Shafran, unul dintre prietenii apropiaţi ai scriitorului. De o cultură remarcabilă, poetul ştie multe lucruri despre poezia şi muzica din România.

În prezent, Tomas Tranströmer trăieşte retras într-o insulă din Marea Baltică.

scrisă de Victoria Anghelescu