Scriitori, muzicieni şi regizori care au revenit acasă din autoexil

Printre personalităţile care s-au întors în România, după ce au trăit în străinătate, se numără scriitorul Neagu Djuvara, regizorul Radu Gabrea şi soprana Mariana Nicolesco. Muzicienii Alexandru Tomescu şi Horia Mihail, alături de scriitorul Radu Pavel Gheo, sunt printre tinerii care au preferat să lupte cu morile de vânt din ţară.

Zeci de artişti români, care ar fi putut avea cariere fulminante în străinătate, au decis, după Revoluţie şi în ultimii ani, să revină şi să trăiască în România. Dintre scriitori, Neagu Djuvara, Ion Vianu, Sorin Alexandrescu, dar şi mai tânărul Radu Pavel Gheo au ales România, iar printre muzicienii întorşi se numără Alexandru Tomescu şi Horia Mihail. Dintre regizorii de teatru fac parte Alexander Hausvater şi Theodor Cristian Popescu, iar dintre cei de film - Radu Gabrea, stabilit acum în România.

Legat de această temă, volumul coordonat de Sandra Pralong la Editura Polirom, „De ce m-am întors în România", cuprinde mărturiile a 39 de personalităţi, care au renunţat la străinătate pentru România, de la Alteţa Sa Principesa Margareta a României la Mariana Nicolesco şi Sorin Alexandrescu.

Neagu Djuvara a fost, din anul 1961, timp de 23 de ani, în Republica Niger (Africa), angajat consilier diplomatic şi juridic al Ministerului Afacerilor Străine. În februarie 1990, istoricul a revenit în ţara natală. „Eu am trăit cu visul acesta al întoarcerii tot timpul exilului. Când eram în Africa, visam pe româneşte", mărturiseşte istoricul, în vârstă de 95 de ani.

„Dincolo e dincolo"

Ion Vianu (77 de ani) s-a născut în Bucureşti, iar după 1977, când a emigrat, a publicat în străinătate studii de filosofie a psihiatriei, fiind unul dintre colaboratorii constanţi ai postului de radio Europa Liberă. Dornic să scrie literatură în limba română, şi-a mutat domiciliul în ţară, în 2003. „Am găsit puţini prieteni vechi - e adevărat, foarte buni - am regăsit o ţară ulcerată, dezorientată, ignorantă de istorie şi mâncată de resentiment", apreciază fiul lui Tudor Vianu.

Nepot al lui Mircea Eliade, Sorin Alexandrescu a predat, din 1969 până în 2002, la Universitatea din Amsterdam cultură română, semiotică şi filosofie. „Avea oare rost să mai rămân în diaspora, din moment ce nu mai trebuia să trăiesc în exil? Nu ascund şi alte considerente: începeam la Bucureşti o nouă viaţă personală", mărturiseşte scriitorul. „Să trăiesc din amintiri în Olanda sau să revin în România şi să mă alătur noului avânt de aici? Am decis să revin «acasă», să mă reintegrez profesional şi personal", punctează Sorin Alexandrescu, autor al studiului „Paradoxul român".

După ce a scris eseistică, „Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a" şi  „Românii e deştepţi", scriitorul Radu Pavel Gheo (42 de ani) trece în revistă, în primul său roman, „Noapte bună, copii!" (Polirom, 2010), deziluziile postdecembriste din România, dar şi pe cele din Statele Unite ale Americii, unde a locuit pentru o vreme. „Dincolo e Dincolo.

Pentru cei ce au trăit înainte de 1989 era un miraj, era Ţara Făgăduinţei, lumea în care totul trebuia să fie perfect. Dincolo e şi lumea în care poţi să faci cu adevărat ceva, să reuşeşti în viaţă", aprecia Radu Pavel Gheo. „Am remarcat însă un lucru: deşi atunci, în 2002, Alina, soţia mea, şi cu mine ne-am întors hotărâţi să trecem peste mizeriile mai mari sau mai mici ale traiului în România, contactul cu lumea aceea ne-a făcut să fim mai conştienţi de haosul şi slinul moral şi social în care ne complacem", preciza scriitorul, într-un interviu, pentru „Adevărul".

„În ţară mă simt bine"

După ce a urmat Conservatorul Santa Cecilia de la Roma, soprana Mariana Nicolesco a fost condamnată de regimul comunist la cinci ani de închisoare pentru că nu s-a întors în ţară după terminarea studiilor. „Am decis să fac, în paralel, cu propriile performanţe, tot ce mi-ar fi stat în putinţă pentru revelarea talentelor ţării, pentru formarea şi afirmarea lor", mărturiseşte soprana , în volumul „De ce m-am întors în România".

Astfel, Mariana Nicolesco s-a întors în România în iunie 1991, înfiinţând Fundaţia Internaţională Ateneul Român. A donat Ateneului pianul de concert Grand Steinway şi a înfiinţat, la Brăila, Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto „Hariclea Darclée" şi Cursurile de Măiestrie Artistică.

Cu o carieră impresionantă, pe patru continente şi peste 30 de ţări, Alexandru Tomescu, în vârstă de 35 de ani, este fără îndoială liderul tinerei generaţii de violonişti români. În mâinile tânărului artist, care a studiat şi a avut oferte nenumărate de a rămâne în străinătate, se găseşte în prezent celebra vioară Stradivarius Elder-Voicu din 1702.

„Nu m-am întors în România, ci am venit aici pentru a pune în aplicare lucrurile pe care le-am învăţat în America şi în Elveţia. În acelaşi timp, am ales să vin aici  nu pentru odihnă, ci pentru a contribui la îmbunătăţirea vieţii muzicale de la noi. Nu e uşor, lucruri care în străinătate sunt rezolvate de mult la noi se obţin după nenumărate greutăţi. Însă bucuria din ochii oamenilor care mă aud cântând este cea mai bună răsplată pe care am primit-o vreodată", apreciază Tomescu, care a făcut recent, în România, un turneu Stradivarius, interpretând integrala „Capriciilor" lui Paganini.

De ce s-a întors şi pianistul Horia Mihail în ţară, după ce a petrecut în SUA mai bine de zece ani, până în 2002? „În America, m-am simţit izolat pe verticală, era foarte greu să mergi în stânga sau în dreapta. Nu i-am mai suportat (râde)."  Pianistul a subliniat pentru „Adevărul": „Număram zilele până aveam următorul bilet de avion spre ţară, făceam x-uri pe calendar cu câte zile mai rămâneau până la întoarcerea acasă. În ciuda mizeriei de aici - trebuie să recunoaştem că România nu este o ţară foarte civilizată din păcate - eu o iubesc, în ţară mă simt bine. Mă simt cu adevărat acasă, când iau curba de pe DN1 şi văd Tâmpa", a punctat muzicianul născut la Braşov.

„Acasă nu e nicăieri"

Alexander Hausvater, după o şedere în Israel (1959-1967), a fondat, în Canada,  Montréal Theatre Lab şi a condus Teatrul L'Echiquier, după care, în 1991, a revizitat România şi a pus în scenă „... au pus cătuşe florilor" la Teatrul Odeon din Bucureşti. De asemenea, doi ani mai târziu, regizorul a schimbat faţa teatrului românesc prin spectacolul „La Ţigănci", montat tot la Odeon, în ultimii ani stabilindu-se definitiv în ţară.

Theodor Cristian Popescu (44 de ani), promotor al teatrului independent în '90, a plecat în SUA şi Canada în 1999, după care de câţiva ani s-a întors în România. „Sunt un român care se reîntoarce acasă. Nu sunt un extraterestru. Deocamdată, mă simt util în România. Mă plasez în specia lui Salman Rushdie, pentru care «acasă nu e nicăieri». Mi-e dor de America, merg în fiecare an acolo, dar deocamdată mă simt bine aici."

" În America, m-am simţit izolat pe verticală. Nu i-am mai suportat pe americani. Număram zilele până aveam următorul bilet de avion spre ţară."
Horia Mihail
pianist

Radu Gabrea, de la film în Germania, la regie în România

Regizorul de film Radu Gabrea (74 de ani) a părăsit România în 1974, din cauza unui conflict direct cu dictatorul Nicolae Ceauşescu, care i-a interzis difuzarea filmului „Dincolo de nisipuri". Regizorul s-a stabilit în Germania, iar pelicula „vinovată", drastic cenzurată, a participat, totuşi, la Festivalul de Film de la Cannes. În septembrie 1992, s-a stabilit din nou în România, pentru a le împărtăşi experienţa profesională studenţilor de la UNATC. „Ce-mi lipseşte cel mai mult din perioada petrecută în străinătate este loialitatea prietenilor mei din Germania. În România, în general - evident, există şi mari excepţii - totul pare nu numai negociabil, ci chiar uşor vandabil", mărturisea regizorul în volumul „De ce m-am întors în România".

Autor: Simona Chiţan