Top 100 – cele mai importante cărţi de nonficţiune

Potrivit clasamentului realizat de ziarul „The Guardian“, secolul XX a adus volume la fel de influente ca scrierile antice cruciale. Topul vizează domenii ca istoria, filosofia, politica, memorialistica sau biografia. Herodot stă alături de Hannah Arendt, iar Mahatma Ghandi îl egalează în importanţă pe Oscar Wilde.

În viziunea autorilor, topul a fost întocmit cu titlul de propunere şi nu poate fi definitiv din cauza criteriilor folosite. Printre acestea se numără „lizibilitatea" şi „originalitatea", precum şi relevanţa respectivului volum în sfera culturii. Autorii clasamentului susţin că, dincolo de „omisiuni şi „imperfecţiuni", acest top 100 al celor mai bune cărţi de nonficţiune din toate timpurile, categorizate tematic şi cronologic, cuprinde titluri incontestabile.

Cele mai importante cărţi de istorie sunt, potrivit clasamentului, „Istoriile" (400 î.Hr.) lui Herodot, celebrul volum al lui Edward Gibbon  „Istoria declinului şi a prăbuşirii Imperiului Roman" (1776), alături de „Istoria Angliei" (1848), de Thomas Macauly, şi de cartea publicată de Hannah Arendt în 1963, „Eichmann la Ierusalim", analiză a mecanismelor Holocaustului, pornind de la procesul lui Adolf Eichmann.  Dintre scrierile filosofice care au marcat istoria culturii, autorii au ales „Banchetul" (circa 380 î.Hr.) lui Platon, „Meditaţiile" (circa 180 d.Hr.) lui Marc Aurelius, o pledoarie pentru seninătate şi clam, şi cunoscutele „Eseuri" (1580) ale lui Michel de Montaigne. Acestora li se adaugă „Anatomia melancoliei" (1621), de Robert Burton, şi  „Meditaţii despre filosofia primă" (1641), de René Descartes. În aceeaşi categorie au fost incluse scrieri canonice de Hume, Kant, Hegel, Stuart Mill, Nietzsche şi Kuhn.

Sun Tzu, Machiavelli, Marx

În privinţa scrierilor politice care au marcat istoria civilizaţie şi continuă să fie, şi astăzi, o lectură plăcută, interesantă şi utilă, autorii au optat pentru celebrul manual „Arta războiului" (circa 500 î.Hr.), întocmit de Sun Tzu, general în armata chineză. Tratatul „Principele" (1532), dedicat lui Lorenzo de Medici de către diplomatul şi filosoful florentin Niccolò Machiavelli, se numără printre cele mai influente scrieri politice din lume, alături de „Leviatan" (1651), de Thomas Hobbes, de „Drepturile omului" (1791), de Thomas Paine, şi de „Revendicarea drepturilor femeii" (1792), de Mary Wollstonecraft.  Lista cuprinde şi „Manifestul comunist" (1848) al lui Karl Marx şi Friedrich Engels.

Printre scrierile memorialistice care de-a lungul timpului au trecut cu brio toate probele longevităţii se află „Confesiunile" (1782) lui Jean-Jacques Rousseau şi  „Povestea vieţii lui Frederick Douglass, sclav american" (1845), de Frederick Douglass, alături de celebrul volum „De profundis" (1905), tulburătoarea mărturisire despre homosexualitate şi nu numai a scriitorului englez Oscar Wilde. 
Acestora li se adaugă scrieri ca  „Cei şapte stâlpi ai înţelepciunii" (1922), de T.E. Douglass, sau „Povestea experienţelor mele cu adevărul" (1927), de Mahatma Ghandi, una dintre cele aproximativ 100 de cărţi publicate de cunoscutul militant indian. Lista cuprinde şi alte titluri populare, două dintre ele fiind „Omagiul Cataloniei" (1938),  volumul scriitorului britanic George Orwell, şi celebrul jurnal al Annei Frank, publicat în 1947, după război, de tatăl adolescentei evreice, autoare a unei confesiuni cutremurătoare despre Holocaust.

Moderni influenţi

În ceea ce priveşte studiile culturale, autorii consideră că cele mai relevante şi cele mai influente volume sunt, în momentul de faţă, „Notes on Camp"  (1964), o carte în care eseista americană Susan Sontag, teoretician literar şi intelectual angajat public, susţine că sensibilitatea modernă stă sub semnul eticii evreieşti şi al esteticii homosexualilor. Pentru acelaşi domeniu, au fost alese bine-cunoscutul volum „Mitologii" (1972) al teoreticianului literar francez Roland Barthes şi studiul „Orientalism". În acesta din urmă, Edward Said demonstra, în anul 1978, că viziunea Occidentului asupra Orientului este, printre altele, politizată.

13 volume au fost incluse la categoria „Politică" de autorii topului din  „The Guardian".

Nemuritorul Mark Twain 

Între primele două titluri selectate de autorii topului la categoria „literatură de călătorie" stă peste o jumătate de mileniu. Este vorba despre „Călătoriile lui Ibn Battuta", scrierea din 1355 a celui mai important călător arab din Evul Mediu, şi despre „The Innocents Abroad"/ „Inocenţii în străinătate" (1869), de Mark Twain. Volumul acestuia din urmă este una dintre cel mai bine vândute cărţi de călătorie din toate timpurile şi, de asemenea, scrierea pe care prozatorul american a vândut-o cel mai bine în timpul vieţii. Însoţită de observaţii despre cultura şi societatea din a doua jumătate a secolului XX, povestea lui Mark Twain a cucerit imediat cititorii.

Autor: Dana G. Ionescu