Tendinţe ale frazeologiei româneşti actuale (2)


Utilizarea ca unităţi frazeologice a unor grupuri de cuvinte diverse

Tendinţa utilizării ca unităţi frazeologice a unor grupuri de cuvinte diverse, care în mod tradiţional nu sunt percepute ca făcând parte din sfera frazeologiei, se înscrie în procesul mai larg  de proverbializare a discursului, în special a celui jurnalistic. După 1990 libertatea de exprimare în presă a fost asociată cu strădania permanentă a autorilor de nuanţare şi mai ales de colorare a discursului. Difuzarea repetată în mass-media a unor grupuri de cuvinte diverse şi popularitatea de care s-au bucurat cu precădere „produsele“ culturii moderne la care acestea fac referire tind să influenţeze dinamica frazeologiei actuale în sensul adoptării şi adaptării unor noi construcţii sau tipare frazeologice. Par să se bucure de un anume succes modele oferite de:

a) Titlurile unor filme sau emisiuni de televiziune. Datorită celebrităţii, a succesului, titlurile unor creaţii cinematografice sau de televiziune – cele mai multe dintre ele traduceri sau adaptări în română ale titlurilor din engleză, dar şi creaţii româneşti – încep să fie utilizate ca noi modele frazeologice tot cu scopul nuanţării exprimării şi obţinerii unui anumit efect stilistic: 

„[…] de câte ori vorbeşte cu cineva la telefon despre ‘calităţile’ lui Dejeu, dosarele X intră în scenă“, în Jurnalul naţional, 22 septembrie 1997, p.1 (cf. filmul serial Dosarele X).
„[…] atât Gavril Iosif Chiuzbaian, cât şi Vasile Manea Drăgulin au dispărut în zona crepusculară, adică acolo unde a înţărcat mutul iapa“, în Jurnalul naţional, 3 martie 1997, p. 6 (cf. filmul serial Zona crepusculară).
„Aşa se face că ne-am început săptămâna cu o surpriză: ghici cine vine la cină, la taifas cu ţara pe programul unu al televiziunii ?“, în România liberă, 23 aprilie 1992, p. 3 (cf. producţia cinematografică americană Ghici cine vine la cină ?).
„Când […] proprietarul a 200 de capete de oi a văzut topindu-i-se turma ca zăpada la soare, ‘tăcerea mieilor’ a fost ruptă“, în Formula AS, 2–9 martie 1998, p. 19 (cf. titlul producţiei cinematografice americane Tăcerea mieilor).
„Jucătorii generalului Iordănescu s-au dovedit prea mici pentru un război atât de mare“, la Tele 7abc, 20 februarie 1997, ora 21,40 (cf. titlul filmului românesc Prea mic pentru un război atât de mare).
„Ce vrăji a mai făcut directorul Mungiu ?“, în Jurnalul naţional, 10 ianuarie 1997, p. 13 sau „Ce vrăji a mai făcut Valerian Stan ?“, în Jurnalul naţional, 18 iulie 1997, p.1 (cf. titlul serialului american de televiziune Ce vrăji a mai făcut nevasta mea ?)
„Preşedintele camerei spune lucruri trăsnite“, în Cotidianul, 27 martie 2002, p. 1 (cf. titlul emisiunii de televiziune Copiii spun lucruri trăsnite).

b) Titlurile unor opere literare româneşti şi străine. Cunoscute mai ales prin intermediul şcolii, dar şi al ecranizărilor cu aceleaşi nume, titlurile unor creaţii literare româneşti şi străine, reproduse întocmai sau, cel mai adesea, imitate, pot face referire la anumite situaţii de comunicare nu atât datorită conţinutului operei respective, cât, mai ales, datorită faptului că sunt interpretate ca „sugestive“ sau „expresive“. Este vorba de un fond comun cultural ale cărui elemente, utilizate ca unităţi de sine stătătoare, pot fi decodate cu uşurinţă de cititori sau de interlocutori:
„Ion Iliescu şi-a obişnuit respectivul popor cu astfel de maxime care traduc dureroasa gâlceavă a preşedintelui cu lumea în care trăieşte“, în Curentul, 4 aprilie 2002, p. 5 (cf. Dimitrie Cantemir, Divanul sau Gâlceava înţeleptului cu lumea).
„[…] jilţul de care dl. Ciorbea a ţinut strâns cu ‘cei doi dinţi din faţă’ – vorba regretatului Marin Sorescu“, în Jurnalul naţional, 10 aprilie 1998, p. 3 (cf. Marin Sorescu, Doi dinţi din faţă).
„Umbra lui Marx la Peleş“, în România literară, nr. 36, 1995, p. 9 (cf. Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia).
„Cel mai iubit dintre senatori“, în România liberă, 9 iunie 1993, p. 2 (cf. Marin Preda, Cel mai iubit dintre pământeni).
„O noapte furtunoasă pe aeroportul din Frankfurt“, în Jurnalul naţional, 22 septembrie 1997, p. 24 (cf. I. L. Caragiale, O noapte furtunoasă).
„O scrisoare pierdută de Victor Ciorbea“, în Jurnalul naţional, 27 februarie 1998, p. 6 (cf. I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută).
„În căutarea manechinului pierdut“, în Jurnalul naţional, 1 martie 1996, p. 1 (cf. Marcel Proust, À la recherche du temps perdu; titlul în română: În căutarea timpului pierdut).
„În căutarea umorului pierdut“, în Jurnalul naţional, 27 septembrie 1997, p. 18 (cf. modelul anterior).
„Aşteptându-l pe Severin“, în Jurnalul naţional, 30 septembrie 1997, p. 2 (cf. Samuel Beckett, Waiting for Godot; titlul în română: Aşteptându-l pe Godot).
„Ocolul Revelionului în … 80 de zâmbete“, în Românul, 12 ianuarie 1996, p.7 (cf. Jules Verne, Le tour du monde en quatre-vingts jours; titlul în română: Ocolul pământului în 80 de zile).
[…] cei trei muschetari ai trecutei reforme, astăzi negată cu vehemenţă de actuala coaliţie, s-au angajat să pornească faimosul proces al marii privatizări […]“, în Jurnalul naţional, 3 marie 1997, p. 3 (cf. Alexandre Dumas, Les trois mousquetaires; titlul în română: Cei trei muschetari).
„Marko Belo priveşte … spre Senat cu mânie“, în Jurnalul naţional, 13 decembrie 1997, p.1 (cf. John Osborne, Look Back in Anger; titlul în română: Priveşte înapoi cu mânie).
„Deşi a plecat din Guvern, Adrian Severin continuă să privească înapoi. Nu se ştie dacă priveşte cu mânie sau cu veselie“, în Jurnalul naţional, 12 ianuarie 1998, p. 1 (cf. modelul anterior).
„Şi uite aşa, încet, încet cortina va cădea peste acest bâlci al deşertăciunilor autohtone“, în Jurnalul naţional, 25 aprilie 1998, p. 3 (cf. William Makepeace Thackeray, Vanity Fair; titlul în română: Bâlciul deşertăciunilor).
„Perioada în care s-a retras departe de lumea politică dezlănţuită nu i-a amorţit însă reflexele […]“, în Curentul, 1 aprilie 2002, p. 2 (cf. Thomas Hardy, Far From the Madding Crowd; titlul în română: Departe de lumea dezlănţuită).

c) Citate celebre din opere literare româneşti. Iorgu Iordan a semnalat doar în vorbirea oamenilor de cultură folosirea unor cuvinte sau citate din scrierile lui Ion Creangă sau I.L. Caragiale, îmbinări de cuvinte considerate celebre sau semnificative pentru a ilustra anumite situaţii de comunicare xi. Generalizarea în uzul limbii a citatelor din operele literare româneşti, precum şi a citatelor parafrazate s-a accentuat după 1990, când numărul atestărilor, mai ales în presă a crescut considerabil. A contribuit şi de această dată cultura şcolară din care fac parte obligatoriu unele texte artistice din opera lui Caragiale (O scrisoare pierdută, D’ale carnavalului, Telegrame) sau Mihai Eminescu (cu precădere Scrisoarea III)xii:
„Să se revizuiască, dar să se schimbe ceva“, în Adevărul, 21 martie, 2001, p. 1.
„Dacă vom avea vreodată drogaţii noştri, sperăm că opinia publică şi legea nu-i va privi ca pe o minoritate detestabilă“, în Jurnalul naţional, 18-19 februarie 1995, p. 17.
„Aşadar, după negocieri …seculare care au durat aproape trei săptămâni, lista e gata“, în Jurnalul naţional, 9 decembrie 1996, p. 2.
„Discriminare, discriminare, dar să o ştim şi noi, afirmă un ziarist din presa centrală, indignat de practica românească“, în Adevărul, 4 decembrie 2001, p. 4.
„Să fie austeritate, dar să o ştim şi noi“, în Jurnalul naţional, 14–15 decembrie 1996, p. 2.
„Un Ciorbea la Primărie, doi Ciorbea la Şcoala de fete, un Ciorbea la Guvern şi cu unul la Prefectură fac … 15 mii de oameni pregătiţi de CDR să înlocuiască administraţia PDSR-istă“, în Jurnalul naţional, 22 noiembrie 1996, p. 24.
„Grea misie pentru noul ministru TS, Crin Antonescu“, în Jurnalul naţional, 19 decembrie 1997, p. 23.
„[…] Geoană şi Severin au sfârşit, în cel mai pur stil românesc, sub zodia lui Pupat toţi Piaţa Endependenţi“, în Adevărul, 4 decembrie 2001, p. 5.
„Mineri n-ar mai fi, să pună de-o nouă mineriadă“, în Jurnalul naţional, 10 decembrie 1998, p. 2.
„Se pune de-o prietenie PRM – PNL ?“, în Jurnalul naţional, 15 noiembrie 1997, p. 24.
„Ce să dai de lucru după 1990 imensei mase de securişti care urmăreau tot ce mişcă în ţara asta […]“, în Ziua, 9 septembrie 1995, p. 1.
„Strădaniile pesediste de a lua în stăpânire tot ce mişcă în ţara asta încep să-şi arate roadele“, în Adevărul, 29 octombrie 2002, p.1.
„Ilie Verdeţ, un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port, dar pe care personal îl apreciez ca pe un om care vine din rândul proletariatului […]“, în Jurnalul naţional, 28 februarie 1997, p. 24.
„PSD nu se împiedică de un ciot de contestaţie […]“, în Curentul, 11 iunie 2002, p. 3.
„S-a adunat toată floarea cea vestită a mass-media româneşti“, în Expres magazin, nr. 9 (135), 1993, p. 2.
„Ce-ţi doresc eu ţie, Guvern al României, Guvern Radu Vasile?“, în Jurnalul naţional, 17 aprilie 1998, p. 24.

d) Unele sloganuri şi reclame publicitare. Difuzarea repetată a acestor tipuri de enunţuri poate duce implicit şi la asimilarea unui nou model frazeologic care nu este important din punctul de vedere al sensului, însă simpla utilizare a acestuia creează un efect stilistic acceptat şi recunoscut de foarte mulţi vorbitori. Cele mai răspândite sloganuri publicitare din ultima vreme care tind să fie folosite ca unităţi frazeologice par a fi: Rămâne cum am stabilit ! (reclamă pentru băuturi alcoolice), Bergenbier – prietenii ştiu de ce (reclamă pentru bere) Un pic mai bine pentru dumneavoastră (reclamă pentru produse electro-casnice):
„Cabinetul Ciorbea ţine trei şedinţe nocturne într-o săptămînă cu privire la legea 42, ajungând la inteligenta concluzie că rămâne cum am stabilit“. Jurnalul naţional, 20 octombrie, 1997, p. 3.
„[...] nu s-a gândit nimeni că protocolul poate să aibă cincisprezece puncte. Aşa că rămâne cum am stabilit“, în Jurnalul naţional, 25 aprilie, 1988, p. 2.
„Prietenii lui Piţurcă ştiu de ce !“, în România liberă, 19 martie 1997, p. 6.
„Prietenii care îşi amintesc de scandalul cu decolarea avionului de Hanoi ştiu de ce“, în Jurnalul naţional, 12 ianuarie, 1988, p. 2.
„Anul 1997 un pic mai prost pentru dvs. !“ [...] „Un pic mai multe mobile pentru senatori“, în Jurnalul naţional, 13 decembrie 1997, p. 6 şi p. 16.

În perioada interbelică cercetările referitoare la dinamica frazeologiei româneşti moderne puneau în evidenţă mai ales asimilarea unor modele frazeologice străine, cu precădere de provenienţă franţuzeascăxiii. În româna actuală acest proces pare să se fi diminuat, mult mai productive fiind procedeele de remodelare, cu vădite intenţii stilistice, a tiparelor frazeologice existente şi utilizarea ca unităţi frazeologice propriu-zise a unor grupuri de cuvinte diverse. Dinamica actuală a unităţilor frazeologice, ilustrată prin cele două tendinţe amintite mai sus, este determinată în principal de raportul model / variantă (variante). Coexistenţa şi interferenţa numeroaselor variante frazeologice, precum şi modificarea în anumite cazuri a raportului model / variantă determină o evoluţie lentă a acestui domeniu în care prin tradiţie sunt grupate o serie de fapte identificabile mai ales datorită caracterului lor „stabil, fix, gata-făcut, preelaborat“. Răspândirea unor tipare sau modele dinamice, deschise, asupra cărora vorbitorul are libertatea de a interveni, poate avea ca rezultat apariţia şi asimilarea unor construcţii frazeologice insolite. Desigur că numai uzul şi evoluţia ulterioară a limbii vor decide acceptarea sau respingerea unor creaţii de genul celor amintite mai sus: a bate halaicul, a aduce apa la moara lui Severin, a trage sfori groase, a intra în gura presei, a ajunge de râsul Internet-ului, a fi prea mic pentru un război atât de mare etc.

NOTE:
i Pentru un scurt istoric al frazeologiei, precum şi pentru diversele opinii referitoare la acest domeniu de cercetare, inclusiv unele referinţe bibliografice, vezi Roda P. Roberts, Phraseology : The State of the Art, în „L’actualité términologique“, vol. 26 (1993), nr. 2, pp. 4–8.
ii Unii autori consideră că aceste criterii sunt unanim acceptate astăzi de cei care se ocupă cu studiul frazeologiei: „À l’heure actuelle, les spécialistes sont unanimes: les trois caractéristiques évoquées, à savoir, la polilexicalité, la fixité et la figuration, permettent une délimitation et une déscription satisfaisante du materiau phraséologique“, Gertrud Gréciano, Actualités phraséologiques, în „Verbum“, IX (1986), fasc. 3, p. 323.
iii Vezi Hiltrud Gerner, L’aide de Frantext pour l’étude d’une locution, în „Dictionnairique et lexicologie“, CNRS – INaLF, Paris, nr. 2, 1992, pp. 191–200.
iv Alături de acest termen se mai folosesc şi derivare sinonimică precum şi radiaţie sinonimică. Pentru unele observaţii referitoare la folosirea acestora, vezi Florica Dimitrescu, Locuţiunile verbale în limba română, Bucureşti, 1958, p. 46, nota 2.
v Florica Dimitrescu, op. cit., pp. 46–47.
vi De aici şi termenul variaţie parasinonimică, fr. variation parasynonimique, pentru care vezi Charles Bernet, Sur quelques expressions du français populaire d’aujourd’hui et leurs variantes, în „Grammaire des fautes en français nonconventionnel. Actes du IV-e Colloque international organisé à l’École Normale Supérieure les 14, 15, et 16 décembre 1989“, Paris, 1992, pp. 334–338.
vii Vezi, Mariagrazia Margarito, Du jeu du mot mots hypertextuel au nouveau moule semantico-syntaxique în „Colloquio de lexicologia e lexicografia. Actas“, Lisboa, 1990, pp. 48–59.
viii Vezi Iorgu Iordan, Stilistica limbii române. Ediţie definitivă, Bucureşti, 1975, p. 265 unde se face precizarea că această „izolare“ datează din anul 1671 „când boierul basarabean Hâncu Mihalcea s-a ridicat, împreună cu serdarul Durac, contra lui Duca-Vodă.“
ix Cf. şi următoarea atestare mai veche în care este folosită doar prima parte a acestei construcţii mai largi: „Bună propagandă! murmură Grigore Iuga. Ţara arde şi dumnealor îşi fac complimente“, Liviu Rebreanu, Răscoala, Bucureşti, 1959, p. 241.
x Vezi şi observaţiile făcute de Stelian Dumistrăcel în articolul În gura presei, în „Cronica“, nr. 5, 1998, p. 14.
xi „Câte cuvinte şi expresii de-ale lui Creangă sau, mai ales, de-ale lui Caragiale nu sunt citate în discuţiile şi povestirile oamenilor de cultură, fie pentru a-şi agrementa stilul (mai ales pe cel umoristic şi polemic), fie pentru a caracteriza un individ, un moment sau o situaţie ! Să se compare, de pildă, a face sânge în baligă; scrofulos la datorie; dacă-i anonimă, o iscălesc şi eu; să le numărăm, coane Fănică; bravos naţiune, halal să-ţi fie; pupat piaţa Independenţei; a se slăbi Mitică etc.“, Iorgu Iordan, op. cit., p.266.
xii Se pare că mai furnizează modele şi creaţiile altor autori români, Coşbuc, Arghezi sau Vlahuţă. Vezi Rodica Zafiu, Diversitate stilistică în româna actuală, Bucureşti, 2001, pp. 69–73.
xiii Vezi Iorgu Iordan, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor“, ediţia a II-a, Bucureşti, 1948, cap. Frazeologie.

Referinţe bibliografice: 

BERNET, CHARLES, Sur quelques expressions du français populaire d’aujourd’hui et leurs variantes, în „Grammaire des fautes en français nonconventionnel. Actes du IV-e Colloque international organisé à l’École Normale Supérieure les 14, 15, et 16 décembre 1989“, Paris, 1992, pp. 334–338.
DIMITRESCU, FLORICA, Locuţiunile verbale în limba română, Bucureşti, 1958.
DUMISTRĂCEL, STELIAN, În gura presei, în „Cronica“, nr. 5, 1998, p. 14.
GERNER, HILTRUD, L’aide de Frantext pour l’étude d’une locution, în „Dictionnairique et lexicologie“, CNRS – INaLF, Paris, nr. 2, 1992, pp. 191–200.
GRÉCIANO, GERTRUD, Actualités phraséologiques, în „Verbum“, IX (1986), fasc. 3, p. 323.
IORGU IORDAN, Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor“, ediţia a II-a, Bucureşti, 1948.
IORDAN, IORDAN, Stilistica limbii române. Ediţie definitivă, Bucureşti, 1975. 
MARGARITO, MARIAGRAZIA, Du jeu du mot mots hypertextuel au nouveau moule semantico-syntaxique în „Colloquio de lexicologia e lexicografia. Actas“, Lisboa, 1990, pp. 48–59.
ROBERTS, RODA P., Phraseology : The State of the Art, în „L’actualité términologique“, vol. 26 (1993), nr. 2, pp. 4–8.
ZAFIU, RODICA, Diversitate stilistică în româna actuală, Bucureşti, 2001, pp. 69–73.  

LIVIU GROZA
Facultatea de Litere
Universitatea din Bucureşti
 

sursa: http://ebooks.unibuc.ro/filologie/dindelegan/28.pdf