Tendinţe ale frazeologiei româneşti actuale (1)

Judecând după numărul mare de articole, studii şi dicţionare, apărute cu precădere după 1960, la care se adaugă o serie de colocvii şi congrese internaţionale, se poate afirma că frazeologia s-a bucurat în ultimii cincizeci de ani de o atenţie deosebită din partea lingviştilor. Deşi termenul de frazeologie pare să fie astăzi acceptat în general fără rezerve, opiniile referitoare la domeniul de cercetare al acestei discipline şi implicit la conceptul său fundamental, cel de unitate frazeologică, sunt cât se poate de diferite. Unii cercetători concep frazeologia în sens excesiv de larg ca pe o disciplină care se intersectează cu formarea cuvintelor, cu sintaxa, cu terminologia, dar şi cu paremiologia şi chiar cu literatura aforistică, în timp ce alţii îi restrâng sfera de investigaţie la aşa-numitele expresii şi locuţiunii. Chiar dacă se poate afirma că problema delimitării şi clasificării unităţilor frazeologice ca unităţi supraordonate cuvântului rămâne deschisă unor interpretări diverse, nu poate fi trecut cu vederea faptul că întemeietorul frazeologiei moderne, Charles Bally, a susţinut şi a argumentat ideea că domeniul de cercetare al acestei discipline ţine, în mod incontestabil, de lexic. Potrivit concepţiei lingvistului amintit, frazeologia unei limbi este o parte distinctă a lexicului în care sunt reunite grupurile de cuvinte care au valoarea funcţională a unităţilor lexicale propriu-zise.

În ciuda faptului că termenul de unitate frazeologică pare să fie destul de convenţional, uneori chiar diferit de la un idiom la altul, se pot deosebi totuşi unele trăsături generale, cum ar fi polilexicalitatea, caracterul fix, stabil al poziţiei elementelor componente şi caracterul figurat, expresiv, care oferă o delimitare şi o descriere destul de riguroasă a materialului frazeologic al unei limbi. Pe lângă acestea există şi alte trăsături particulare, specifice doar anumitor unităţi frazeologice, de pildă caracterul memorabil, celebritatea sau caracterul la modă.

Şi în frazeologie, ca în oricare alt domeniu al limbii, se manifestă anumite tendinţe care pot caracteriza perioade mai mult sau mai puţin îndelungate ale evoluţiei limbii. În cele ce urmează ne vom referi la două tendinţe care par să caracterizeze frazeologia românească actuală: modificarea ad-hoc a unor modele frazeologice şi utilizarea ca unităţi frazeologice a unor grupuri de cuvinte diverse.

Modificarea ad-hoc a unor modele frazeologice

Unităţile frazeologice sunt supuse, în măsură variabilă, unor modificări de structură şi de conţinut, sesizabile atât în diacronie, cât şi în sincronie. În ciuda aspectului lor stabil, fix, acceptat ca atare la un moment dat de uzul limbii, numeroase unităţi frazeologice sunt reprezentate la nivelul discursului nu printr-o formă canonică, de obicei înregistrată de dicţionare, ci printr-o serie de variante explicabile uneori prin intervenţia conştientă a vorbitorilor. Prin modificarea formei canonice a unei unităţi frazeologice, locutorul îl obligă pe interlocutor să se raporteze la aceasta prin actul spontan al recunoaşterii modelului iniţial, dar, în acelaşi timp, şi la o situaţie extralingvistică la care varianta creată ad-hoc face mai bine referire sub aspect stilistic, expresiv. În baza de date textuale Frantext, unitatea frazeologică de provenienţă biblică fr. colosse aux pieds d’argile este atestată sub această formă numai în cinci contexte din douăsprezece. În şapte contexte unitatea frazeologică amintită a fost modificată de autori în funcţie de intenţia de a comunica anumite nuanţe expresive sau de a face mai sugestiv referire la o situaţie de moment, ajungându-se chiar până la o variantă de felul remettre sur des pieds solides le colosse d’argile russeiii. Varianta românească mamutul cu picioarele de lut (România liberă, 28 mai 1996, p.10) pare să indice o situaţie oarecum similară în română şi, probabil, în alte limbi în care această
expresie biblică este cunoscută şi întrebuinţată. Modificarea ad-hoc a unor modele frazeologice poate avea cel puţin două aspecte:

a) Înlocuirea unuia sau a mai multor termeni ai modelului frazeologic cu un cuvânt sau cu un grup de cuvinte perceput de vorbitori ca având posibilităţii optime de a face referire la o anumită situaţie extralingvistică, de obicei nouă sau insolită. Fenomenul este înrudit cu aşa-numita înlocuire sinonimicăiv, cu deosebirea că termenul substituent nu este un sinonim propriu-zis, prezent într-o anumită serie sinonimică oferită de organizarea lexicului la un moment dat, spre exemplu a-i veni în gând (minte, cuget), a face mofturi (nazuri), a (se) face gaură (bortă) în cer, a băga în butuci (obezi, şpac, fiare, cătuşi)v, ci un parasinonimvi. Rezultatul obţinut este ceea ce poate fi numit un hipertextvii, o unitate frazeologică mai bine adecvată din punct de vedere semantic şi stilistico-expresiv unor aspecte din realitate. În acest sens, pot fi înregistrate în presa actuală următoarele modificări:
A face casă bună cu cineva devine:
„Turismul şi protocolul nu fac … vilă bună“, în Jurnalul naţional, 12 martie 1997, p. 24.
Băiat (fecior) de bani gata devine:
„[…] cum numai un ministru de bani gata ştie s-o facă“, în Jurnalul naţional, 12 aprilie 1995, p. 24.
Vodă da şi Hâncu baviii devine:
„Guvern da, protocol ba !“, în Jurnalul naţional, 5 februarie 1988, p. 24.
A pune carul înaintea boilor devine:
„Budapesta ar vrea să pună legea statutului înaintea boilor“, în Curentul, 11 decembrie 2001, p. 4.
A da cu cineva de pământ devine:
„Puterea dă cu U.D.M.R. de Parchet“, în Curentul, 18 decembrie 2001, p. 1.
A intra în gura lumii devine:
„APAPS l-a demis pe directorul Rodipet pentru a nu intra în gura presei“, în Cotidianul, 4 aprilie 2002, p. 6.
A ajunge de râsul lumii devine:
„Naţionala Argentinei a ajuns de râsul Internet-ului“, în Evenimentul zilei, luni 16 iunie 2002, p. 8.
A se bate cu pumnul în piept devine:
„[…]liniştea acestui continent nu se cumpără cu un pumn de bani daţi primului care se bate cu cărămidă în piept că-i democrat“, în Jurnalul naţional, 15 – 16 martie 1997, p. 3.
A bate şaua să priceapă iapa devine:
„[…] preşedintele urmează să-şi manifeste indignarea faţă de starea actuală a Bucureştiului, bătând … halaicul să priceapă electoratul“, în România liberă, 5 aprilie 1995, p. 3.
Pentru unele modele pot fi înregistrate două sau chiar mai multe modificări ad-hoc diferite. Spre exemplu:
A vedea lumina tiparului devine:
„[…] această misivă trebuia să rămână una în categoria corespondenţei particulare, nu să vadă lumina presei“, în Curentul, 24 aprilie 2002, p. 6, sau
„Armaghedon 7 a văzut lumina e-mailurilor“, în Curentul, 27 martie 2002, p. 5.
A purta în raniţă bastonul de mareşal devine:
„[…] fiecare ţărănist poartă în servietă funcţia de prim-ministru“, în Jurnalul naţional, 17 martie 1998, p. 24, sau
„Aproape în fiecare bloc există datornici la întreţinere care poartă în raniţă bastonul de prefect“, în Curentul, 10 aprilie 2002, p.15.
A da Cezarului ce-i al Cezarului suportă mai multe variaţii de felul:
„Cu toate că dă suspansului ce-i al suspansului, pelicula este în primul rând povestea unei mari prietenii“, în România literară, nr. 41, 1989, p. 17.
„Dreptăţii i se dă ce-i al ei, deşi într-un mod abstract“, în România literară, nr. 24, 1994, p. 11.
„Daţi-i Văcăroiului ce-i al Văcăroiului“, la TVR1, 21 martie 1996, ora 21.
„Până nu dăm bunului simţ ce-i al bunului simţ şi să ne exprimăm nişte nedumeriri serioase, chiar am chicotit de câteva ori […]“, în Curentul, 10 aprilie 2002, p. 10.
Ţara arde şi baba se piaptănă suferă numeroase modificări şi adaptări de felul:
„Acest scandal face dovada lipsei de moralitate a membrilor FDSN, care, atunci când ţara arde, ei îşi piaptănă interesele de partid“, în România literară, nr. 9, 1993, p. 24.
„[…] dacă ţara arde, noi parlamentarii nu putem sta să ne pieptănăm“, în Evenimentul zilei, 17 decembrie 1996, p.4.
„Coaliţia arde, Marko Bela … se piaptănă“, în Jurnalul naţional, 14 ianuarie 1998, p. 13.
„Cetăţenii sunt de părere că ţara arde şi Guvernul se piaptănă … în Golf“, în Jurnalul naţional, 17 februarie 1998, p. 1ix.
„Ţara moare şi Liga Studenţilor se piaptănă“, în România liberă, 27 august 2000, p.2.

b) O altă modalitate de modificare ad-hoc a unui model frazeologic este introducerea, adăugarea intenţionată a unui element nou care face referire mai precisă şi mai sugestivă la o anumită situaţie din viaţa cotidiană. Expansiunea, detenta sau renovarea unităţii frazeologice respective implică accentuarea unei nuanţe semantice şi, eventual, o remotivare sui-generis a acesteia. Spre exemplu, pot fi menţionate următoarele modificări:
A trage sforile devine:
„Sforile groase care s-au tras şi încă se vor trage […] justifică acum atitudinea PNL“, în Ţara, 13 –19 iulie 1992, p. 2.
Gurile rele devine:
„Gurile foarte rele susţin că ar fi vorba de un motiv de culise“. În Jurnalul naţional, 9 septembrie 1997, p. 24.
A aduce (cuiva) apa la moara devine:
„Cu câţiva lideri de partid care au motive să se teamă şi să aducă apă la moara Severin […] se face o carieră politică ce n-a văzut Parisul“, în Curentul, 8 ianuarie 1998, p. 1.
A umbla din poartă în poartă devine:
„Diplomaţii români umblă din poarta în poarta americană cu steaua lui David“, în Curentul, 27 martie 2002, p. 1.
Bomboana pe colivă devine:
„Bomboana pe coliva competenţelor ţărăniste o reprezintă însă dl. Ciorbea“, în Jurnalul naţional, 10 ianuarie 1998, p. 2.
A-şi pune cenuşă în cap devine:
„Partidul domnului Petre Roman şi-a pus cenuşă creştin-democrată în cap“, la TV Antena 1, 5 februarie 2000, ora 19,20.
A căuta nod în papură devine:
„Aşa că cine îmi va căuta nod în papura financiară se va irosi pentru nimic“, în Evenimentul zilei, 9 ianuarie 1997, p. 9.

LIVIU GROZA
Facultatea de Litere
Universitatea din Bucureşti