Viaţa la ţară - cărţi, păpădii şi hârtie cu mărar în Belgia

Cel mai mare anticariat de cărți din Belgia are cam doi kilometri lungime, vreo 700 de locuitori, și răspunde la numele "Redu". E situat pe undeva prin sud-estul Walloniei și e un "village du livre", adică un sătuc al cărții.

Am aflat de el de la un coleg, belgian, că altfel nici că mi-ar fi dat prin cap să caut "village du livre" pe internet. "Redu" cu atât mai puțin. Însă am căutat după ce mi-a spus și, cum am aflat că în Redu se organizează un târg chiar de Paști, mi-am zis că n-ar strica să dau o tură.

În Redu nu se ajunge ușor. Adică, da, se ajunge ușor dacă ai mașină și GPS :), dar pentru cei care vor să ia transportul public, opțiuni nu prea există.

Ieșind de pe autostradă, drumul spre Redu șerpuiește printre sate pitorești din Ardeni, ferme răzlețe și pășuni cu vaci, iar noi ne întrebăm, inevitabil, de unde și până unde un cătun pierdut printre câmpuri cu păpădii a devenit capitala wallonă a cărții. Sigur e ceva tradiție seculară la mijloc.

Dar nu. Acum treizeci de ani, Redu era încă un loc uitat de lume într-o zonă moartă din punct de vedere economic. Probabil ar fi rămas așa dacă lui Noel Anselot, un bătrân anticar, nu i-ar fi venit o idee. De fapt ideea nu era nouă. Rețeta era aceeași ca cea care salvase economia satului Hay-on-Wye din Țara Galilor cu două decenii înainte. Ingredientele principale erau pasiunea, cărțile vechi și noi, puțină sare, și piper. :) Modul de preparare implica organizarea de evenimente care aveau legătură cu cartea, crearea unui pol al anticariatelor, atragerea de turiști iubitori de carte și concentrarea a cât mai multor meserii conexe în sat. Rezultatul era revigorarea unei comunități. Primul pas a fost organizarea unui târg de carte la mâna a doua chiar în week-endul de Paști, 1984. Al doilea pas a fost organizarea aceluiași târg în 1985, tot de Paști, și așa s-a născut tradiția seculară. (Datează din secolul trecut, deci e seculară, da? Chiar milenară, aș zice. :) )

Azi în Redu funcționează "cu normă întreagă" nu mai puțin de 22 de librării. Intrăm în sat și deja a treia casă adăpostește o librărie, după care încă una, și încă una... În timpul târgului de Paști au venit și anticari din alte zone ale Belgiei, tarabele se întind cam peste tot. Ca ofertă - de toate! Cărți de literatură, istorie, artă culinară, ghiduri de călătorie, sfaturi practice, albume de artă, pentru publicul larg, dar și cărți vechi, de colecție, pentru bibliofili. Și multe volume de benzi desenate. Normal, suntem în Belgia, nu?

Unul dintre anticari îmi explică cam cum stă treaba. Comerțul cu cărți rare, de colecție, e principala sursă de venit constant aici. În afara week-endului de Paști și a altor câteva evenimente organizate ocazional, un sat izolat rămâne un sat izolat. Nimeni nu va străbate câteva zeci de kilometri dintr-un alt colț al Belgiei doar să cumpere cel mai recent roman de Amelie Nothomb, la mâna a doua. Însă pentru un volum dintr-o ediție limitată, de secol XIX, din care la ora actuală mai există doar șapte exemplare în lume, să parcurgi câteva zeci de kilometri nu e mult. Prețurile variază între câțiva cenți și câteva mii, chiar zeci de mii de euro. Depinde de carte. Evident, exemplarele cele mai valoroase sunt ținute sub cheie, disponibile doar la cerere.

Într-o aripă la marginea satului sunt câteva ateliere de fabricat hârtie artizanală. În timpul târgului, se organizează demonstrații de fabricare a hârtiei de bumbac. Mai văzusem cum se face hârtia de bumbac la Amalfi, dar nu strică să-mi reîmprospătez memoria. Domnul care ține atelierul vorbește mult și repede, cu accent. Îmi vine greu să-l înțeleg deși vorbesc bine franceza. Ne arată tot felul de minunății: cum se face hârtia verde (cu mărar), hârtia cu bucățele de plante și flori uscate din care se fac invitații de nuntă, ne arată foi de hârtie de țelină și chiar de praz. E drept că așa ceva nu văzusem la Amalfi. :)

Oricum, târgul de cărți de Paști nu e singurul eveniment axat pe cărți din Redu. Într-unul din week-endurile din mai satul găzduiește un târg care adună diverși practicanți ai meseriilor legate de carte, iar în prima sâmbătă din august a fiecărui an are loc noaptea cărții, în care librăriile și tarabele cu cărți sunt deschise până târziu, lumea se poate bucura de focuri de artificii, mini-concerte de stradă, și gauffres calde si crocante cu zmeură.


Am plecat din Redu cu câteva cărți în brațe și o impresie plăcută. Nu e cea mai spectaculoasă atracție turistică a Belgiei, dar e un loc unde poți să descoperi acea atmosfeă convivială și ușor bonomă de care auzisem, dar n-o descoperisem la Bruges sau Bruxelles.

Util: După Hay-on-Wye și Redu, din ce în ce mai multe orășele și sate au devenit "book towns". În Europa continentală multe dintre ele datorită aceluiași Noel Anselot. O listă mai completă (sper) se poate găsi aici.